Un nou studiu realizat cu ajutorul datelor obținute de nava spațială NASA dezvăluie misterul craterului Kiladze de pe planeta Pluto. Conform cercetărilor, sub acest crater se află apă lichidă. După zece ani de la vizita navei spațiale NASA pe Pluto, oamenii de știință continuă să dezvăluie aspecte surprinzătoare ale acestei lumi misterioase.
Cea mai recentă descoperire se bazează pe dovezi privind un crater neobișnuit situat într-o zonă numită Sputnik Planitia. Această descoperire a condus la ipoteza că un supervulcan a erupt probabil în urmă cu câteva milioane de ani. Deși acest timp poate părea străvechi dintr-o perspectivă planetară, la scară cosmică este un moment scurt, având în vedere că sistemul solar are o vechime de peste 4,5 miliarde de ani.
Contrar erupțiilor de lavă fierbinte observate pe Pământ, oamenii de știință sugerează că craterul Kiladze, cu o lățime de 44 de kilometri, a fost creat prin erupția de lavă înghețată pe suprafața lui Pluto. Acest proces, cunoscut sub numele de criovolcanism, a provocat retragerea apei din oceanul subteran al lui Pluto și a contribuit la schimbarea peisajului de-a lungul a milioane de ani.
Descoperirile recente privind acest crater au arătat că are o formă alungită neobișnuită, care poate fi legată de activitatea tectonică din interiorul lui Pluto. Prezența gheții de apă în jurul craterului, care se diferențiază de regiunile cu metan, sugerează diferențe semnificative în compoziția suprafeței lui Pluto. Aceste observații susțin concluziile oamenilor de știință privind criovolcanismul, care a modificat peisajul de pe Pluto prin erupții de lavă apoasă.
Un aspect notabil al lui Pluto este înclinarea sa neobișnuită, axa sa de rotație fiind înclinată la un unghi de 120 de grade, provocând schimbări climatice bruște pe măsură ce planeta se deplasează în jurul Soarelui. În consecință, gheața de metan din atmosfera Plutonului se transformă în ceață de hidrocarburi, care cade sub formă de zăpadă, acoperind suprafața planetei.
Cercetătorii estimează că stratul de metan ar fi trebuit să aibă o grosime de cel puțin 14 metri în cursul existenței planetei Pluto și că formarea sa a durat doar trei milioane de ani. Acest lucru sugerează că craterul Kiladze de pe Pluto a fost activ doar cu câteva milioane de ani în urmă.
Deși nu este încă pe deplin clar cum se generează căldura necesară pentru activitatea criovolcanică de pe planetă, o ipoteză este că în interiorul lui Pluto există elemente radioactive care creează căldură pe măsură ce se dezintegrează. De asemenea, această descoperire importantă sugerează că există buzunare de apă lichidă în interiorul planetei și că activitatea criovolcanică ar putea contribui la ejectarea apei la suprafața lui Pluto.
