Trotuare înguste, semafoare cu faze prea scurte, lipsa ramplor pentru scaune cu rotile – acestea dezvăluie o problemă mai mare: orașele nu sunt construite pentru toți locuitorii lor. Planificarea urbană de gen vizează să schimbe acest aspect. De multe decenii, comisiile de planificare au fost dominate de bărbați, rezultând orașe centrate pe automobile, ignorând nevoile pietonilor, bicicliștilor și persoanelor cu nevoi speciale.
Mobilitatea este un subiect central al planificării de gen. Femeile fac deplasări mai scurte și merg mai des pe jos din cauza rolurilor lor sociale diferite. Prin urmare, este necesară infrastructură adaptată, cum ar fi străzi mai înguste, mai puține locuri de parcare și piste de biciclete separate de trotuare. Persoanele în vârstă, cu venituri mai mici și femeile sunt principalele beneficiare ale acestor schimbări.
Nu toate modificările necesare sunt majore. Măsuri mici, cum ar fi repararea gropilor din trotuare sau amplasarea oglinzilor pe colțurile prost vizibile, pot îmbunătăți semnificativ experiența locuitorilor. Viena, un oraș “locuibil” de renume, a devenit un exemplu de dezvoltare de gen, integrând planificarea de gen în procesul său oficial de planificare urbană.
Planificarea urbană de gen se bazează pe analiza spațiului social pentru a identifica nevoile principale ale locuitorilor. Aceasta implică strângerea de date și consultarea cu comunitatea pentru a dezvolta soluții adecvate. Scopul este de a crea spații publice care țin cont de nevoile diverse, dar se potrivesc mai multor grupuri.
Cu toate că nu toată lumea este de acord cu această abordare, planificarea urbană de gen reprezintă un pas esențial către orașe mai incluzive, accesibile și potrivite pentru toți locuitorii. Astfel, orașele ar putea deveni mai prietenoase pentru pietoni, bicicliști și persoanele cu nevoi speciale, promovând mobilitatea durabilă și calitatea vieții.
