Astăzi, ele sunt mai degrabă pe meniul asiatic, dar în trecut, algele marine și alte plante acvatice ar fi putut reprezenta o sursă importantă de hrană și în Europa. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii după ce au descoperit urme în tartrul fosil din dinții oamenilor care au trăit în diferite părți ale Europei. Dovezi ale consumului de alge marine sau plante de apă dulce datează de acum 8.000 de ani până în Evul Mediu timpuriu. Se pare că aceste resurse alimentare acvatice au devenit mai puțin obișnuite abia târziu. Acum, oamenii de știință sugerează că ar putea fi benefic să ne reîntoarcem la această tradiție.
În unele părți ale Asiei, algele și alte plante acvatice joacă un rol important în dieta zilnică și în medicină. Cu toate acestea, în Europa, aceste plante acvatice sunt considerate exotice și sunt rareori prezente în bucătăria tradițională occidentală. Dar a fost întotdeauna așa? Există puține dovezi arheologice și istorice privind consumul acestor plante, iar urmele de alge descoperite în siturile arheologice au fost până acum interpretate mai degrabă ca resturi de materiale combustibile, îngrășăminte sau furaje pentru animale. De asemenea, a rămas incert în ce măsură mențiunile istorice rare despre colectarea algelor din Evul Mediu timpuriu reflectau o practică obișnuită.
Cercetătorii au descoperit acum dovezi ale unui consum mai răspândit al acestor alimente acvatice dintr-o sursă specială: tartrul fosil din dinții oamenilor care au trăit în Europa. Aceștia au analizat mostre din 74 de situri arheologice din toată Europa, de la nordul Scoției la țările baltice și Portugalia, acoperind o perioadă de 8.000 de ani, până în Evul Mediu timpuriu. Mostrele de tartru dentar au fost supuse unei metode moderne de analiză care poate dezvălui compuși chimici ai alimentelor, păstrați în tartrul dentar în urma consumului.
Echipa de cercetare a descoperit biomarkeri care indicau consumul de diferite tipuri de alimente de către persoanele respective în 26 din cele 74 de mostre analizate. Printre acestea, cercetătorii au identificat alge marine, alge de apă dulce și plante acvatice datorită compoziției chimice complexe și neobișnuite a acestora. Interesant este faptul că aceste probe de consum de alge marine au fost găsite în zonele mai apropiate de coastă, în timp ce cele ale consumului de plante acvatice de apă dulce se aflau în zone mai interioare.
Echipa a descoperit urme ale consumului de alge marine, cum ar fi alge roșii, maro sau verzi, în mostre care datează de până la 8.000 de ani din Scoția și Spania. Urmele consumului de plante acvatice de apă dulce, cum ar fi Laichkraut și alge de apă dulce, au fost identificate în mostre din Portugalia, Scoția și Lituania. Aceste dovezi acoperă perioade precum Epoca de Piatră Mijlocie și Târzie, Epoca Bronzului și Evul Mediu timpuriu.
Cercetătorul Stephen Buckley de la University of York subliniază că aceste descoperiri nu doar confirmă consumul de alge în Europa cu aproximativ 8.000 de ani în urmă, când era binecunoscută utilizarea intensivă a resurselor marine, ci și în perioada Epocii de Piatră Târzii. Buckley sugerează că acești oameni ar fi cunoscut foarte bine beneficiile nutriționale ale algelor marine, menținându-și legătura cu marea.
Co-autoarea Karen Hardy de la University of Glasgow consideră că aceste rezultate pot avea și o semnificație actuală: “Studiul evidențiază potențialul redescoperirii surselor alternative, locale și durabile de alimente. A fost interesant să arătăm că algele și plantele de apă dulce au fost consumate în trecutul european pe o perioadă lungă de timp,” a spus Hardy.
