Profesorul Barbara Sherwood Lollar a făcut o descoperire remarcabilă în timp ce conducea o echipă de cercetători într-o mină canadiană. Ei au identificat apă curgătoare la o adâncime de aproximativ trei kilometri sub suprafață, care s-a dovedit a fi cea mai veche apă găsită vreodată pe Pământ, cu o vechime estimată între 1,5 și 2,6 miliarde de ani. Această apă antică era închisă în cantități semnificative în straturile de rocă și curgea cu o viteză surprinzător de mare, de câțiva litri pe minut.
Ceea ce a uimit cercetătorii a fost volumul semnificativ al apei descoperite. Curiozitatea profesoarei Sherwood Lollar a mers mai departe și a decis să guste această apă străveche. A descris-o ca fiind extrem de sărată și amară, chiar mai sărată decât apa marină obișnuită. Conținutul ridicat de sare a fost un indiciu semnificativ, deoarece apa mai sărată sugerează o vechime mai mare. Având în vedere că această apă a evoluat timp de miliarde de ani, prezența unei concentrații mari de săruri era așteptată.
În plus, echipa de cercetători a găsit dovezi ale vieții antice în această apă, analizând compoziția sării, în special sulfatul. Prezența sulfatului a indicat că procesele microbiologice au avut loc pe parcursul unei perioade lungi de timp.
Cu toate că a fost o experiență inedită, profesoara Sherwood Lollar nu a suferit consecințe negative în urma degustării apei antice. Această descoperire oferă o perspectivă unică asupra evoluției apei și vieții pe Pământ în trecut.
