Analiză LE POINT (Franţa), via Rador: „Americanii au ridicat întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă Ucraina s-ar alătura NATO? S-ar retrage Ucraina din Donbas ca parte a negocierilor pentru încheierea războiului?”. Această propunere le-a fost făcută vineri negociatorilor ucraineni de către trimişii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, la Dublin, potrivit site-ului „Politico”. Faptul i-a surprins pe observatorii internaționali.
Se știe că predarea de către Ucraina a întregii regiuni Donbas Rusiei – inclusiv a orașelor ucrainene fortificate Kramatorsk și Sloviansk, care blochează avansul armatei ruse în regiunea Donețk – este o propunere înaintată în mod regulat de administrația Trump la negocieri. A fost deja inclusă în planul în 28 de puncte pentru un acord de pace propus de Casa Albă în 2025.
Însă posibilitatea aderării Ucrainei la NATO este complet nouă. Cu siguranță poate părea o „garanție de securitate” pentru Ucraina, care se teme că Rusia ar putea reaprinde războiul împotriva vecinului său după o perioadă de reconstrucție a forțelor sale în timpul unui alt armistițiu. Totuşi, aderarea Kievului la organizația euro-atlantică de apărare reciprocă este extrem de incertă. După cum a explicat fostul ambasador al SUA în Ucraina, William Taylor, la CNN, „nu este de datoria Washingtonului să facă această propunere. Integrarea unei noi țări în NATO necesită acordul unanim al tuturor celorlalte state membre. Majoritatea ar fi de acord. Cu toate acestea, unii s-ar putea să nu fie de acord”. Alianța are în prezent 32 de state membre.
Și mai ales, nu este clar cum ar putea fi acceptată o astfel de aderare de către partea rusă, un aspect pe care Zelenski s-a grăbit să-l sublinieze. „Cred că NATO este din nou pe masă. Dar ați auzit și declarațiile lui Putin și este o conversație extrem de dificilă”, a comentat el, potrivit cotidianului spaniol „El Pais”, care notează că „Putin a susținut mult timp că aderarea la NATO este o linie roșie pentru Moscova și unul dintre motivele care, în opinia sa, justifică invazia pe scară largă a Ucrainei, care a început în 2022”.
După cum scrie „Wall Street Journal”, „discuțiile mediate de SUA la Abu Dhabi din această săptămână au arătat că Kremlinul rămâne ferm și că obiectivele sale de război nu s-au schimbat: să dezmembreze și să subjuge Ucraina, remodelând în același timp ordinea europeană postbelică”. „Toate obiectivele pe care ni le-am stabilit vor fi atinse”, a declarat miercuri negociatorul-șef Vladimir Medinski la televiziunea rusă. El este cunoscut pentru faptul că este în favoarea unui „efort de război prelungit” împotriva Ucrainei.
„A fost o situație bizară”, a scris Christoph B. Schiltz în „Die Welt”. La Abu Dhabi, generalul Alexander Grynkewich (comandantul forțelor americane din Europa) și Simon Mordue (consilier diplomatic al Ursulei von der Leyen) „nu aveau nimic de spus”. Erau așezați într-o cameră separată de cea în care se desfășurau discuțiile despre Ucraina, având la dispoziție ceai și dulciuri orientale. Au fost încântați când au reușit să culeagă câteva informații despre ce se scurgea din discuțiile dintre ruși, americani și ucraineni. Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a avut această remarcă disprețuitoare: „Cât despre europeni, au zburat la Abu Dhabi și cel mai bun lucru pe care l-au putut face este să stea la hotel”.
Ministrul federal de Externe, Johann Wadephul, intervievat de cotidianul german, și-a exprimat nemulțumirea. Cu ocazia reuniunii G7 de la Paris din 10 noiembrie secretarul de stat american Marco Rubio a încercat să-i liniștească pe europeni: „Marea Britanie și alte țări europene ar trebui să aibă un loc la masa negocierilor pentru a ajuta la găsirea păcii în războiul din Ucraina”, deoarece Europa „face parte din soluția pe termen lung”.
Europa trebuie să poată numi acum o echipă de negociere, lucru pe care nu a putut să-l facă mult prea mult timp, așa cum au deplâns mulți comentatori. Franța a insistat asupra unui „format E3” (Franța, Germania, Marea Britanie). Însă mulți alți lideri europeni, precum prim-ministrul eston Kristen Michal, insistă ca Europa să fie reprezentată de demnitari ai Uniunii Europene, și anume António Costa, președintele Consiliului European, și Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe.
Evident, partea rusă profită de incapacitatea europenilor de a se pune de acord asupra componenței unei delegații pentru a respinge participarea acestora la negocieri. Giorgia Meloni a subliniat acest lucru într-o scrisoare deschisă adresată lui Costa: „Sunt convinsă că, având în vedere imaginea unei Europe în dezordine, servim doar interesele celor care vor să continue acest război”, a scris ea. Mesajul ei pare să fi fost auzit, deoarece sâmbătă prim-ministrul polonez Donald Tusk a anunțat că a fost în sfârșit adoptat un format „E5”, care să cuprindă E3 plus Italia și Polonia.
„O soluție negociată, oricare ar fi ea, se apropie”, scrie Schiltz, „deoarece Trump exercită o presiune enormă pentru a obține, așa cum a spus el, ‘un acord mare și frumos cu care toată lumea va fi fericită’”.
Același sentiment a fost împărtășit și de Michael Froman, președintele Consiliului pentru Relații Externe, care a scris: „A sosit momentul păcii în Ucraina”. Acest optimism provine din pierderile umane colosale ale Rusiei: estimate la aproximativ un milion (comparativ cu „doar 14.500 între 1979 și 1989 în războiul din Afganistan”); și o treime din capacitatea de rafinare de petrol a Rusiei scoasă din funcțiune datorită atacurilor ucrainene. Rusia are nevoie de un armistițiu. Dar ucrainenii înșiși sunt mai dornici ca niciodată de un armistițiu. Ei, desigur, au înțeles „că granițele din 2022 nu sunt sacrosancte”. Dar asta nu înseamnă că sunt pregătiți să abandoneze întreaga regiune Donbas – inclusiv teritoriile pe care rușii nu le-au putut cuceri.
În cele din urmă, Trump e hotărât să obțină un armistițiu înainte ca noii membri ai Congresului aleși în noiembrie să-i poată submina politica externă, din ianuarie. Nu că Senatul ar putea obliga administrația să-i livreze din nou arme Ucrainei [administrația continuă neîntrerupt din 2022 livrările de arme, doar că acum pe banii europenilor – n.red.]. Dar Congresul ar putea cere ca „toate resursele Starlink” să le fie restabilite ucrainenilor.
„Situația este propice progresului”, potrivit lui Michael Froman. „Ucrainenii au dat dovadă de un anumit grad de flexibilitate. Acum, rezultatul depinde de Putin”. Dar el observă și că „paradoxal, Europa nu a fost prezentă la negocierile privind cea mai gravă amenințare la adresa securității sale”.
Pe site-ul Consiliului European pentru Relații Externe, Frederik Wesslau notează că Trump a acceptat cererea Rusiei de a include o renegociere a „arhitecturii de securitate europene” în discuțiile care vizează încheierea războiului din Ucraina.
Potrivit cotidianului german „Bild”, care a obținut o copie a unei „propuneri de pace rusești”, condițiile rusești sunt inacceptabile. NATO ar trebui să renunțe la toate bazele militare din statele baltice. Alianța Atlantică ar trebui să accepte o „revenire la postura militară a NATO din 1997”. Ar însemna sfârșitul calității de membru NATO pentru Ungaria, Polonia și Cehia (a căror cerere a fost acceptată în 1999), statele baltice, România, Slovenia și Slovacia (2004), Albania și Croația (2009), precum și Finlanda și Suedia (2023 și 2024). Finlanda e în special încurajată insistent să revină la tradiția ei îndelungată de neutralitate.
Reacția baltică: „Întâlnirile de la Abu Dhabi au constituit o ‘operațiune diplomatică specială’ pentru Rusia”, potrivit lui Marko Mihkelson, președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Republicii Estonia. Acesta a menționat că însuși Serghei Lavrov a declarat că țara sa „nu vede niciun beneficiu într-un armistițiu care le-ar oferi europenilor timp să se regrupeze”. Iar ministrul finlandez al Apărării, Antti Häkkänen, a exclus orice retragere a țării sale din NATO. „Acest lucru nu face parte din negocieri”, a comentat el.
„Intrăm într-o perioadă foarte periculoasă pentru securitatea Poloniei și a UE”, scrie editorialistul polonez Roman Imielski în cotidianul „Gazeta Wyborcza”. „Donald Trump și echipa sa nu își ascund simpatia pentru Vladimir Putin. Iar trimişii speciali ai președintelui SUA promovează ‘propuneri de pace’ din ce în ce mai absurde cu privire la agresiunea din Ucraina. Aceasta nu este și nu a fost niciodată o simplă amputare a teritoriului ucrainean, ca în Georgia. Obiectivul rușilor rămâne răsturnarea regimului de la Kiev și subjugarea întregii Ucraine”.
„Dar, și mai rău, anturajul președintelui american începe să discute cu rușii despre un nou sistem de securitate european, fără a-i consulta pe europeni”. Trump, a continuat el, a început să slăbească frontul european. În Polonia, una dintre țările europene care susțin cel mai mult solidaritatea atlantică, numărul trupelor americane staționate acolo a scăzut recent de la 10.000 la 6.000. „Kremlinul și-a dat seama că momentul este favorabil datorită Washingtonului și încearcă să profite de el sperând la ‘o nouă Ialta și Potsdam’”, după cum a spus Vladimir Medinski, șeful delegației ruse.
„Un agresor aflat într-o poziție de slăbiciune pe câmpul de luptă nu poate redesena harta postbelică”, scrie bulgarul Gheorghi Gotev. Această amintire istorică este eronată. În 1945 Stalin era în putere. Trupele sovietice (inclusiv mulți luptători ucraineni), care suportaseră greul războiului împotriva agresorului nazist, înaintau rapid în Europa Centrală. Roosevelt și Churchill, care contaseră pe Armata Roșie pentru a-i ajuta să câștige războiul, au fost nevoiți să accepte împărțirea Europei în sfere de influență.
Situația actuală e complet diferită. În primul rând pentru că Rusia e agresorul. Cât despre Europa Centrală, după ce s-a eliberat de sub dominația sovietică, nu poate accepta o reducere substanțială a securității sale. Nimic nu justifică revendicarea Rusiei asupra „sferei sale de influență” în Europa, cu atât mai puțin dreptul ei de a negocia întinderea acesteia cu americanii.
Alexei Dobrinin, șeful departamentului de planificare din cadrul Ministerului rus de Externe, a dezvăluit recent adevărata intenție a Kremlinului. El a propus ca țările NATO să încheie tratate de pace separate cu Rusia, după modelul celor semnate de Belarus și Coreea de Nord. „O capcană în care nimeni din Europa nu ar cădea în acest moment”, scrie Roman Imielski.
Însă „Putin mizează pe schimbări în Europa și în special pe o victorie a Marinei Le Pen în Franța” anul viitor [care a anunțat recent că va susține sprijinul francez (doar în 2027) și cel convenit de UE pentru Ucraina – n.red.]. Iar Trump, „care are nevoie de un eveniment spectaculos pentru a-și recăpăta o parte din strălucire”, ar putea accepta „pacea în Ucraina” și chiar o „nouă arhitectură europeană de securitate” în termenii doriţi de Putin.
Traducere Rador: Rodezia Costea
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.






