După summitul de la Dublin la Bruxelles domneşte un spirit pragmatic; reuniunea a adus în prim-plan chestiunea negocierilor cu Rusia – precum și echipa însărcinată să le conducă în numele Europei. Faptul că Moscova atacă UE nu reprezintă o noutate; acest lucru face parte de multă vreme din strategia Kremlinului. Ce contează acum este acţiunea, având clar în vedere că nu e vorba de un proces de negociere „normal”, arată o analiză ANSA, citată de Rador.
Prin urmare, strategia rămâne neschimbată: sprijinirea Kievului printr-un împrumut suplimentar de 45 de miliarde de euro pentru anul 2027 și menținerea presiunii prin intermediul sancțiunilor – se aşteaptă ca chiar de marţi, în cadrul Consiliului Afaceri Externe, pe listele de sancțiuni să apară nume noi. Între timp, Comisia Europeană urmează să demareze consultări „confesionale” (bilaterale) cu cele 27 de state membre cu privire la un al 22-lea pachet de sancțiuni, a cărui aprobare este preconizată înainte de Crăciun.
„Miniștrii de externe urmează să aprobe luni noi liste de sancțiuni împotriva Rusiei, vizând bănci, cumpărători și companii care susțin «flota din umbră»”, a declarat Înaltul Reprezentant al UE, Kaja Kallas. Ea a mai dezvăluit: „Pe 13 noiembrie, forțele UE care participă la Operațiunea Irini au urcat la bordul unui petrolier suspectat că face parte din flota din umbră a Rusiei în Marea Mediterană; operațiunea a confirmat că nava MV MIDAG naviga sub pavilion fals”.
Pe scurt, nu există nicio ezitare. Între timp, în noaptea de vineri spre sâmbătă, alte trei nave comerciale au fost lovite de drone în în apele românești din Marea Neagră – în dreptul gurilor Dunării. Acest lucru subliniază cât de ridicate au devenit tensiunile pe acest teritoriu suveran al Uniunii Europene; departe de a fi doar un „război hibrid”, este vorba despre acțiuni cinetice care, mai mult, au dus la pierderea vieților unor marinari.
Pașii următori vor fi rapizi. Miercuri Comisia Europeană va prezenta o propunere de împrumut pentru Kiev, garantată de marja bugetară a UE și împărțită în componente civile și militare. Joi „coaliția voluntarilor” se va reuni la Berlin; vineri va avea loc un summit UE-Regatul Unit; iar până la sfârșitul lunii Consiliul European trebuie să soluționeze atât blocajul bugetar, cât și chestiunea finanțării pentru Ucraina.
Nimeni nu-și face iluzii cu privire la negocierile cu Rusia. După mai bine de un an și jumătate de contacte, progresele sunt practic inexistente, întrucât Moscova cere un preț pe care nimeni nu și-l poate permite. Linia frontului rămâne statică, iar Kremlinul mizează, probabil, pe bombardamentele din timpul iernii, urmărind cu atenție câștigurile teritoriale, pierderile umane și reziliența finanțelor europene.
În urma discuțiilor de la Abu Dhabi, este de așteptat ca procesul să devină multilateral – incluzând grupuri de lucru tematice –, în ciuda dezmințirilor Kremlinului. Un înalt oficial al UE explică faptul că ajungerea la un acord este și în interesul „lor” [al Rusiei]. Următoarea rundă va avea loc tot în Emirate, cu toate părțile la masa negocierilor. Mai întâi însă, „Echipa Europa” (grupul E5 plus UE) va avea nevoie de un mandat – cel mai probabil din partea COREPER – suficient de flexibil pentru a permite o activitate substanțială.
Anumite principii par deja clare: NATO se va ocupa de securitatea „dură”, în timp ce UE se va concentra pe reconstrucție. Instituțiile europene vor fi reprezentate printr-un singur drapel și un singur loc la masa negocierilor, Comisia și Consiliul convenind să lucreze în tandem.
O ultimă observație: acum că s-a încheiat summitul de la Dublin, devine tot mai clar că ideea unui emisar unic nu a fost niciodată o opțiune realistă – nici Berlinul, nici Parisul, nici Londra nu ar fi delegat pe oricine. Extinderea grupului E3 prin includerea Italiei și a Poloniei nu este, așadar, o coincidență. Un diplomat european de rang înalt explică faptul că vechiul format „nu reprezenta în mod adecvat nici Estul, nici Sudul” și că deciziile privind securitatea continentului – dacă ar fi fost „luate peste capul țărilor direct afectate” – ar fi fost greu de acceptat de către cetățeni. Este o chestiune de legitimitate care nu poate fi ignorată.
Încă un aspect: merită amintit că, în timpul procesului de la Minsk și al formatului Normandia, instituțiile UE nu au fost prezente la masa negocierilor. „Astăzi, rolul lor central a fost recunoscut în mod explicit – iar acesta nu este un lucru mărunt”, subliniază sursa, considerând acest fapt „un pas către o politică externă europeană mai unitară”. Și oferă un gând plin de speranță: tocmai atunci când negocierile devin dificile, cei puternici încep să negocieze.
Traducere Rador: Cătălina Păunel
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.







