Conflictul din Orientul Mijlociu nu a fost niciodată rezolvat doar de către israelieni și palestinieni. O rețea complexă de interese îl alimentează și, în același timp, oferă cea mai bună șansă de rezolvare.
Atacul Hamas din 7 octombrie 2023 împotriva Israelului a fost descris de purtătorul de cuvânt al forțelor armate israeliene, maiorul Nir Dinar, drept “11 septembrie-ul nostru”. Luptătorii mișcării palestiniene de rezistență au atacat sudul Israelului din Fâșia Gaza cu mii de rachete și sute de atacatori. Teroriștii au comis masacre în mai multe locuri, ucigând peste 1200 de persoane în câteva ore, printre care numeroși copii. De asemenea, au luat 199 de oameni ca ostatici în Fâșia Gaza. Armata israeliană nu a reacționat la atac în multe locuri sau a făcut-o mult prea târziu. “Au venit asupra noastră ca un fulger”, spune Dinar.
De atunci, politicieni și observatori media se tem de un nou conflict major în Orientul Mijlociu, care ar putea implica și alte state arabe, precum Iran. Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a avertizat chiar cu privire la izbucnirea unui război mondial: “Avem date clare care demonstrează că Rusia dorește să declanșeze un război în Orientul Mijlociu”, a declarat Zelensky la 10 octombrie pe Twitter. “Toate războaiele mondiale au început cu “agresiuni locale”, a adăugat el în contextul conflictului curent dintre Hamas și Israel.
Scopul principal al Hamas este eliminarea statului Israel, fondat în 1948. După aceea, ar trebui să apară un stat islamic în “Palestina”. Numele “Hamas” are două semnificații: ca acronim, termenul înseamnă “Mișcarea de Rezistență Islamică”, dar, în același timp, în arabă, “Hamas” înseamnă “entuziasm”. Gruparea a fost înființată în 1987 în timpul Primei Intifada, primul mare război palestinian împotriva Israelului. (Mai multe despre istoria conflictului din Orientul Mijlociu pe Spektrum.de: “Un secol de ostilitate”).
Din cauza orientării sale radicale islamice, a numeroaselor atacuri teroriste și a atacurilor cu rachete asupra populației civile israeliene, Hamas este catalogată ca organizație teroristă de către SUA, UE și Israel. Gruparea primește sprijin din partea Iranului de ani de zile. Regimul de la Teheran reprezintă principalul promotor al islamului șiiit, în timp ce Hamas aparține curentului sunnit. Cu toate acestea, ambele părți au în comun dușmănia față de Israel. De asemenea, Hezbollahul șiiit din Liban sprijină Hamas. Imediat după ultimul atac, a oferit solidaritate și ajutor militar organizației palestiniene.
Hamas a format guvernul autonom din Fâșia Gaza începând din 2007. Înainte, câștigase alegerile democratice din 2006 și ulterior câștigase lupta violentă împotriva mișcării palestiniene socialiste Fatah. Liderul acesteia, Mahmoud Abbas, este rezident în Ramallah (Cisiordania) și este recunoscut la nivel internațional ca președinte al palestinienilor. De asemenea, el a preluat conducerea celei mai vechi organizații palestiniene, OLP, de la faimosul său predecesor, Yasser Arafat, după moartea acestuia în 2004.
Liderul palestinienilor, Arafat, a semnat cu peste zece ani în urmă un acord de pace la Washington cu premierul israelian Yitzhak Rabin. La momentul respectiv, în septembrie 1993, părea că o soluție era la îndemână. Cu toate acestea, Rabin a fost ucis în 1995 de un opozant fanatic israelian al politicii sale de pace. De asemenea, pe partea palestiniană, grupuri radicale precum Hamas au început să se opună în mod violent acestui acord.
De atunci, situația nu s-a destins între cele două părți, în ciuda unor eforturi modeste. În special de când Hamas a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza, Israel are de-a face numai cu parteneri din Cisiordania. Canalul său cu Fatah sau reprezentanții OLP nu pare suficient pentru a purta discuții cu radicalii din tabăra opusă. Astfel, apelul fostului coautor al Acordului de pace de la Oslo, Jossi Beilin, care spune că Israelul ar trebui să reia negocierile cu OLP, pare să fie neajutorat.
Ulrike Freitag de la Centrul Orientului Modern (ZMO) și Institutul de Studii Islamice de la Universitatea Liberă din Berlin spune: “Hamas continuă să crească în popularitate de ani de zile, pentru că situația din teritoriile palestiniene este la fel de disperată cum este, și pentru că încercările de pace au eșuat mereu.” Prin urmare, Hamas trebuie să fie inclus în negocieri. Cu toate acestea, această șansă pare pierdută după ultimele masacre, posibil pentru totdeauna. Cel puțin așa consideră prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu. El vrea să “șteargă Hamas de pe fața pământului”. “Chestia Hamas” este “mai rea decât ISIS” și va înceta să mai existe.
Statele arabe avertizează cu privire la o ripostă Prietenii Hamas trec cu vederea atrocitățile comise de grupare, dar avertizează cu tărie armata israeliană în privința posibilelor atacuri de represalii. Toate cele 22 de națiuni arabe susțin cu unanimitate de părere că cineva care tratează palestinienii atât de rău ca Israelul poartă în esență singur vina. Palestinenii s-au apărat împotriva unui dușman copleșitor, susțin ei. Acesta a fost, de exemplu, mesajul imediat al prim-ministrului irakian Mohammed Shia al-Sudani. Atacurile Hamas sunt “o consecință naturală a opresiunii sistematice” la care este supus poporul palestinian, a transmis el ca mesaj. Reprezentanții Qatarului, gazda Cupei Mondiale din 2022, au exprimat opinii similare.
Mai explicit a fost organizația șiiită Hezbollah din Liban, care a vorbit despre o “acțiune eroică”, în timp ce regimul mullah din Teheran a felicitat oficial pentru “succes”.
Guvernul radical-șiiit din Iran a numit Israelul a doua “mare inamică” după Statele Unite după răsturnarea șahului în 1979 și preluarea puterii. Prin urmare, obiectivele Iranului se suprapun cu cele ale Hamas. Este cunoscut faptul că bani, dar și cunoștințe militare au fost furnizate din Teheran timp de mulți ani către fâșia mică de coastă de la Marea Mediterană. SUA și guvernul german îl acuză pe Teheran că a făcut posibil ca Hamas să atace Israel. Guvernul Khomeini este numit “păpușarul” din spatele atacului, se spune la Washington și la Berlin. Cu toate acestea, guvernul Iranului neagă cu fermitate orice implicare activă în atacul major.
Cealaltă mare putere din regiune este Arabia Saudită. Statul din Golful Persic nu s-a mai comportat de mult timp ca un dur împotriva Israelului, dar acum, liderii de la Riad consideră necesar să se alăture “cauzei arabe comune”, mai rău încă, să se alieze cu cel mai mare dușman ideologic, Iranul. Așa cum a informat agenția de știri saudită SPA pe 11 octombrie, a existat o întâlnire între prințul moștenitor Mohamed bin Salman și președintele iranian Ebrahim Raisi cu privire la situație.
Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care de multă vreme s-a prezentat ca un susținător al lumii islamice, a sprijinit Hamas timp de ani de zile. Vice-ministrul său al Educației, Nazif Yilmaz, a depășit tot ceea ce s-a spus între Ankara și Ierusalim până acum, dorindu-și moartea lui Netanyahu pe X pe 11 octombrie. Mesajul a fost șters în jur de 30 de minute după publicare, dar fusese deja distribuit de mii de cititori. Turcia dorește să trimită ajutoare umanitare în Gaza și cheamă Israelul la reținere. Cu toate acestea, Ankara nu a condamnat atrocitățile comise de Hamas.
Rusia pare să profite cel mai mult de situația actuală, susține experta în Orientul Mijlociu, deoarece acum atenția Occidentului este distrasă de un alt război în vecinătate. Numeroase mass-media germane au raportat în mod concordant că, potrivit Ministerului de Externe rus, guvernul rus menține contacte cu Hamas. Potrivit acestor informații, reprezentantul special al Kremlinului pentru Orientul Mijlociu, viceministrul de Externe Mikhail Bogdanov, a purtat în mai multe rânduri discuții telefonice și întrevederi personale cu reprezentanți ai Hamas în cursul acestui an, dar nu pare să fi făcut acest lucru în scopul medierii.
Conform cercetătoarei din Berlin, impactul asupra Iranului este mult mai incert. “Pe de o parte, nu există îndoială cu privire la respingerea fundamentală a dreptului la existență al Israelului de către conducerea iraniană actuală; pe de altă parte, țara tocmai se apropiase de Arabia Saudită.” Arabia Saudită a condus negocieri de pace cu Israel sub medierea Statelor Unite, care erau aproape de finalizare. Unul dintre motivele alegerii momentului atacului de către Hamas a putut fi evitarea încheierii unui acord înainte de acest moment, spune Ulrike Freitag. În plus, a jucat probabil un rol și comemorarea a 50 de ani de la Războiul de Yom Kippur din 1973, când Israelul a fost, de asemenea, surprins de un atac surpriză al statelor vecine.
Negocierile saudite-iraniene pe de o parte și cele saudite-israeliene pe de altă parte, consideră cercetătoarea, au oferit regimului de la Teheran “noi canale de comunicare către SUA” – canale de comunicare care riscă acum să rămână închise. “În acest sens, nu este foarte probabil ca Iranul să aibă un interes real într-un nou conflict major violent la acest moment”, afirmă Freitag.
Nici Iranul nu vrea să fie considerat un “păpușar”. La fel de puțin, Arabia Saudită are interes în conflictul actual, mai ales că Hamas este extrem de nepopulară în familia regală saudită din cauza afinității sale cu Frăția Musulmană radicală.
Va ocupa Israelul Fâșia Gaza? Cum se va dezvolta situația în zilele următoare rămâne complet incert, spun observatorii. La 15 octombrie, într-un interviu pentru postul de televiziune american CBS, consilierul pentru securitate națională al Casei Albe, Jake Sullivan, a exprimat temerea că Hezbollah, finanțată și antrenată de Iran, ar putea deschide o “a doua front” împotriva Israelului în sudul Libanului și a adăugat: “Nu putem exclude posibilitatea ca Iranul să se implice direct într-un fel sau altul. Trebuie să fim pregătiți pentru orice eventualitate.”
În ediția online a prestigiosului magazin politic american “Foreign Affairs” din 14 octombrie 2023, experții în Orientul Mijlociu și securitate Daniel Byman și Seth G. Jones de la Center for Strategic and International Studies din Washington, D.C., s-au ocupat de modul în care Israel ar putea acționa în viitorul apropiat. Israelul va “încerca să ucidă, să captureze sau să trimită în clandestinitate conducerea politică și militară a Hamas”, ceea ce ar necesita o “reocupare temporară a întregii Fâșii Gaza”.
În acest caz, Israelul ar trebui să decidă “cine să mențină legea și ordinea în Gaza”. Autoritatea Palestiniană, care a fost expulzată din Gaza de către Hamas în 2007, are “puțină legitimitate acolo și nu a demonstrat multă competență ca autoritate guvernamentală în Cisiordania”. Singura soluție a Israelului ar putea consta în “ocuparea Gaza pe termen nelimitat, stabilind puncte de control pentru supravegherea mișcărilor populației, efectuând raiduri ocazionale și construind o graniță mai solidă și minată între Gaza și Israel.” Cea mai bună opțiune pentru Israel, spun ambii experți, este “atacul puternic împotriva Hamas, dar în cele din urmă să se retragă pentru a evita o ocupație nedefinită și epuizantă.
Cine poate media? Confruntându-ne cu imagini înfricoșătoare ale atacului terorist al Hamas asupra civililor israelieni, este greu să oferim sfaturi. Cu toate acestea, din perspectiva observatorilor, rămâne evident că Israel nu va putea să evite un incendiu politic, atât intern cât și la nivel mondial, decât dacă va iniția o nouă abordare în politica sa de pace cu toți reprezentanții palestinieni. Pentru mulți experți, idealul ar fi o soluție finală la nivel de stat, fie prin crearea unui stat comun care să ia în considerare interesele tuturor părților, fie printr-o soluție reală cu două state, care să merite acest nume.
Având în vedere situația actuală din Camera Reprezentanților a SUA, unde republicani dețin majoritatea voturilor, dar se blochează singuri din cauza disputelor interne, se pare că gestionarea acestei crize va trebui preluată în principal de Europa. Pentru Germania, aceasta înseamnă că, dacă “securitatea Israelului” este într-adevăr “rațiunea de stat germană”, cum a formulat-o pentru prima dată cancelarul Angela Merkel, atunci sarcina guvernului german ar putea fi de a purta discuții cu adversarii Israelului pentru a-i împiedica să escaladeze situația, începând cu partenerul NATO notoriu dificil, Turcia, trecând prin Qatar, care, conform specialistului în Orientul Mijlociu, Freitag, s-a străduit de mai multe ori, dar în zadar, să medieze între Israel și partidele palestiniene, până la Iran însuși.
Acționând ca mediator în interesul Israelului, acest lucru i-ar oferi statului evreu acces la țări cu care aproape nu poate stabili contacte. Cu toate acestea, un astfel de pas ar însemna ca guvernul german să treacă peste propriile disensiuni, deoarece Germania are relații tensionate cu multe dintre aceste țări. În absența unor astfel de abordări diplomatice de apropiere, dușmanii Israelului s-ar putea încuraja ei înșiși să-și mențină poziția inflexibilă.
Comentariu oferit de Miriam SCHINDLER – goNEWS BAYERN
