„Totul pentru ţară, nimic pentru noi”

În vremurile actuale, România se află într-o poziție critică în ceea ce privește relațiile internaționale. Confruntată cu provocări globale, această țară se găsește adesea într-un dilema diplomatică crucială – să mențină neutralitatea și echidistanța în conflictele mondiale sau să adere la alianțe și parteneriate strategice cu mari puteri internaționale?

Barbu Catargiu, creatorul celebrei lozinci “Totul pentru țară, nimic pentru noi,” a sugerat că pentru România, unirea dintre țările surori nu este suficientă și că este nevoie de unirea fiilor acestei țări. Această lozincă rămâne una importantă pentru identitatea românească.

Astăzi, când un altfel de unire este așteptată, putem să ne întrebăm care este rolul diplomației în contextul politic actual. Din nefericire, uneori, pare că interesele naționale sunt sacrificate în numele parteneriatelor strategice. În cazul recentelor evenimente din Orientul Mijlociu, România a trebuit să aleagă între o abordare echilibrată și neutrală sau una care să se supună ordinilor din afară.

În unele cazuri, ca și în relația cu Israelul, diplomația ar fi putut să fie răspunsul, în locul subordonării necondiționate. Când o țară se implică în conflicte internaționale, este imperativ să aibă în vedere consecințele asupra cetățenilor săi, precum și asupra relațiilor sale internaționale. În cazul conflictului israeliano-palestinian, există suficiente dovezi că un război este în desfășurare, iar România, în loc să-și concentreze eforturile pe menținerea unei relații echilibrate, pare să fi reacționat la comanda altora, care nu văd interesele României ca prioritate.

Este crucial să avem în vedere că un conflict în care o țară este implicată nu este întotdeauna unul în care și România trebuie să se implice. De-a lungul istoriei, s-a văzut că neimplicarea în conflicte din afara granițelor poate fi o alegere înțeleaptă și aduce beneficii de securitate. Diplomația înțeleaptă și neutralitatea ar trebui să fie priorități pentru România.

La momentul critic al alegerii, trebuie să amintim cu înțelepciune: “Cu iaurt, cu gogoșele, te făcuși vornic, mișele!” Suntem responsabili pentru viitorul țării noastre și al cetățenilor noștri. Alegerea nu ar trebui să fie dictată de alții, ci să reflecte interesele naționale și principiile diplomatice solide, astfel încât să nu fim prinși în conflicte care nu ne aparțin.

În această perioadă crucială pentru România, avem nevoie de lideri competenți și orientați spre interesul național, nu doar în căutarea de fotolii politice. Este momentul să ne întrebăm ce vrem pentru viitorul țării și să ne asigurăm că alegem calea corectă, pentru că, în cele din urmă, suntem răspunzători pentru propria noastră soartă și pentru viitorul acestei țări.