Dronele, scanările laser și modelele digitale tridimensionale sunt folosite de cercetători pentru a identifica din timp degradările clădirilor istorice din Veneția și pentru a contribui la conservarea patrimoniului arhitectural al orașului, scrie CNN.
Tehnologiile permit inspectarea unor zone greu accesibile și simularea comportamentului structurilor, astfel încât specialiștii să poată identifica vulnerabilitățile înainte ca acestea să provoace daune majore.
Mediul lagunar în care se află Veneția pune presiune constantă asupra clădirilor sale istorice. Umiditatea persistentă și sarea afectează treptat piatra și mortarul, în timp ce inundațiile, vechimea construcțiilor și particularitățile fundațiilor sporesc riscurile. Unele monumente, inclusiv Bazilica San Marco, au fost deja afectate de inundații.
Unul dintre proiectele recente de conservare vizează biserica San Francesco della Vigna, un monument construit în secolul al XVI-lea. Cercetătorii au combinat fotografii realizate cu drone, scanări laser terestre, documente de arhivă și analize structurale pentru a crea o replică digitală detaliată a clădirii.
Modelul tridimensional, cunoscut drept „geamăn digital”, poate ajuta specialiștii să identifice fisuri, deformări și zone în care materialele sau elementele arhitecturale sunt vulnerabile. Informațiile pot fi folosite pentru planificarea intervențiilor de restaurare și pentru monitorizarea monumentului în timp.
„Aceste instrumente au transformat modul în care inginerii, arhitecții și restauratorii interacționează cu monumentul”, a declarat Ilaria Forti, arhitecta care coordonează proiectul și cadru didactic la Universitatea Iuav din Veneția.
O replică digitală a unei biserici din secolul al XVI-lea
Biserica San Francesco della Vigna a fost proiectată de arhitectul renascentist Jacopo Sansovino și finalizată în 1554. Fațada sa a fost adăugată ulterior, după proiectul lui Andrea Palladio, iar turnul clopotniță este unul dintre elementele distinctive ale ansamblului.
În anii 1990, specialiștii au constatat că anumite părți ale fațadei riscau să se desprindă, fiind necesare lucrări de consolidare și restaurare. Totuși, degradările vizibile nu oferă întotdeauna o imagine completă asupra stării unei clădiri. Pentru a înțelege cum îmbătrânesc materialele și cum reacționează structura, sunt necesare investigații mai amănunțite.
Proiectul de monitorizare a început în 2023, la solicitarea ordinului franciscan, care a cerut o evaluare a stării monumentului înaintea unor eventuale intervenții de conservare. Inițiativa a fost susținută de organizația Venice in Peril Fund.
Echipa a folosit drone pentru a fotografia fațada și turnul clopotniță din unghiuri greu accesibile prin metodele obișnuite de inspecție. Fotografiile suprapuse, realizate din mai multe perspective, au fost apoi utilizate pentru reconstruirea suprafețelor în trei dimensiuni.
Procesul, cunoscut drept fotogrammetrie, a fost completat de scanarea laser terestră. Această tehnologie măsoară distanțele și pozițiile punctelor de pe suprafața clădirii, oferind informații precise despre geometrie, culoare și textură.
„Scanarea laser este o tehnologie care oferă exact poziția punctului – în cazul nostru, poziția fațadei, a turnului, a statuilor, de exemplu. Ne oferă, de asemenea, culoarea și textura acestora”, a explicat Forti.
Utilizarea dronelor a venit însă cu o dificultate neașteptată: pescărușii din Veneția. Păsările au perceput aparatele de zbor ca pe o amenințare și au încercat uneori să le atace, ceea ce a îngreunat efectuarea fotografiilor.
Jonathan Hoyte, restaurator specializat în lucrări la înălțime, a povestit că, în anumite situații, echipa nu a putut folosi dronele din cauza păsărilor.
Modelul poate identifica zonele vulnerabile ale monumentului
Datele obținute prin scanare au permis identificarea unor degradări ale pietrei provocate de mediul lagunar, dar și analiza unor elemente arhitecturale expuse unor solicitări structurale.
Cercetătorii au observat, printre altele, că partea superioară a fațadei este ușor înclinată. Modelul a fost folosit și pentru evaluarea vulnerabilității turnului clopotniță în cazul unui cutremur, fiind identificate posibile slăbiciuni structurale și o tendință de răsturnare.
O atenție deosebită a fost acordată statuilor decorative, cornișelor și altor elemente care ies în relief din fațadă. Acestea pot fi mai vulnerabile la deteriorare sau la desprindere, iar o eventuală cădere ar putea pune în pericol atât patrimoniul, cât și persoanele care circulă în apropierea clădirii.
Pentru a înțelege mai bine comportamentul structurii, cercetătorii au combinat modelul tridimensional cu metoda elementelor finite (FEM), o tehnică de analiză inginerească prin care o structură este împărțită în componente mai mici, pentru a simula numeric modul în care reacționează la diferite forțe și unde se pot concentra tensiunile.
Rezultatele au fost integrate într-un model digital care nu reprezintă doar o copie vizuală a bisericii, ci include și informații despre starea materialelor și vulnerabilitățile structurale.
„Acum avem un geamăn digital și, pentru viitor, pentru generația următoare, putem avea o bază de date, un punct de sprijin pentru posibile intervenții viitoare”, a declarat Forti.
Tehnologia permite trecerea de la reparații la prevenție
Proiectul de la San Francesco della Vigna se bazează pe experiența unei alte lucrări de conservare coordonate de Forti, la biserica Santa Maria di Nazareth, aflată în apropierea gării din Veneția.
Între 2015 și 2022, arhitecta a coordonat restaurarea fațadei baroce a bisericii, realizată din marmură de Carrara, care se degradase sub efectul mediului lagunar. După finalizarea lucrărilor, echipa a început să dezvolte un program de monitorizare împreună cu laboratorul VIDE Lab al Universității Iuav.
Specialiștii consideră că metodele digitale pot oferi o imagine mult mai amplă asupra stării unei clădiri decât inspecțiile vizuale obișnuite. Debra Laefer, profesoară la Școala de Inginerie Tandon a Universității din New York, care nu a participat la proiect, a explicat că tehnologiile de teledetecție au mutat domeniul de la măsurători punctuale la documentarea mai cuprinzătoare a structurilor.
Și Luigi La Rocca, șeful departamentului pentru protejarea patrimoniului cultural din cadrul Ministerului italian al Culturii, a subliniat că tehnologiile de monitorizare pot scoate la iveală informații care nu pot fi observate printr-o simplă inspecție vizuală, inclusiv date despre deplasările și solicitările la care este supusă o construcție.
Aceste metode pot fi utile și după producerea unor situații de urgență, deoarece permit evaluarea rapidă a pagubelor și identificarea zonelor care necesită intervenții.
Costurile și volumul de date, printre principalele obstacole
Deși tehnologiile oferă noi posibilități pentru conservarea patrimoniului, utilizarea lor presupune și dificultăți. Echipamentele specializate sunt costisitoare, iar scanările generează volume mari de date care necesită capacitate de procesare și spații adecvate de stocare.
Aylin Orbasli, profesoară la Școala de Arhitectură a Universității Oxford Brookes, a atras atenția că realizarea modelelor digitale și transformarea informațiilor în planuri concrete de conservare necesită expertiza arhitecților, inginerilor și specialiștilor în patrimoniu.
„Nu este în niciun caz un teren de joc egal”, a spus aceasta, referindu-se la diferențele de acces la echipamente și infrastructură digitală între regiuni.
Debra Laefer a indicat, la rândul său, dificultățile legate de arhivarea sistematică a datelor, procesarea fișierelor de mari dimensiuni și combinarea informațiilor provenite de la mai multe tipuri de senzori.
Ministerul italian al Culturii testează sisteme integrate de monitorizare, care reunesc date obținute prin tehnologii diferite pentru a evalua clădirile expuse mai multor tipuri de riscuri.
În cazul bisericii San Francesco della Vigna, unul dintre elementele considerate importante de echipa de cercetare este colaborarea dintre specialiști din domenii diferite. Arhitectura, ingineria structurală, restaurarea și cercetarea istorică contribuie împreună la construirea unei imagini mai complete asupra monumentului.
Pentru Forti, noutatea proiectului nu constă într-o singură tehnologie, ci în utilizarea lor combinată: drone, scanări laser, modelare tridimensională și analize structurale, toate integrate într-un geamăn digital care poate sprijini conservarea clădirii pe termen lung.
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.






