O simulare computerizată realizată cu ajutorul unuia dintre cele mai puternice supercomputere din lume le oferă astronomilor o perspectivă detaliată asupra primelor două miliarde de ani din istoria Universului, scrie CNN.
Modelul, denumit Lumina, reconstruiește formarea primelor stele și galaxii și arată cum radiațiile produse de acestea au transformat cosmosul, într-o etapă esențială cunoscută drept reionizare.
Dezvoltată de o echipă internațională de cercetători, simularea acoperă o regiune a spațiului de aproximativ 1,5 miliarde de ani-lumină pe fiecare latură, un volum de peste 100 de ori mai mare decât cel cuprins în modelele anterioare comparabile.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Lumina le permite oamenilor de știință să urmărească simultan procesele care au loc la scară cosmică și evoluția galaxiilor individuale.
„Avem un volum cosmologic în care putem observa rețeaua cosmică și modul în care galaxiile sunt grupate. În același timp, putem analiza galaxii individuale”, a declarat Oliver Zier, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la Institutul pentru Teorie și Calcul al Centrului pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian.
Modelul poate fi folosit pentru a testa teoriile despre evoluția Universului, prin compararea rezultatelor simulării cu observațiile realizate de telescoape precum James Webb. Dacă predicțiile corespund observațiilor, cercetătorii capătă mai multă încredere în modelele lor. Diferențele pot fi însă la fel de importante, deoarece ar putea indica fenomene fizice care nu sunt încă înțelese.
„Este chiar mai interesant dacă nu se potrivesc, pentru că asta înseamnă că lipsește ceva din modelul nostru, iar acest lucru ne-ar putea oferi indicii despre o fizică pe care încă nu o cunoaștem”, a explicat Zier.
Cum a ieșit Universul din perioada întunecată
După Big Bang, Universul era extrem de fierbinte și dens, iar materia se afla într-o stare în care electronii nu erau legați de nucleele atomice. Pe măsură ce cosmosul s-a extins și s-a răcit, particulele au putut forma atomi neutri, în principal hidrogen.
În jur de 380.000 de ani după Big Bang, Universul a devenit transparent pentru o mare parte a radiației, dar a intrat într-o perioadă cunoscută drept „epoca întunecată cosmică”. Nu existau încă stele care să lumineze spațiul, iar hidrogenul neutru domina mediul intergalactic.
Situația a început să se schimbe odată cu apariția primelor stele și galaxii. Acestea au produs radiații ultraviolete suficient de puternice pentru a îndepărta electronii din atomii de hidrogen. Procesul, numit reionizare, a modificat proprietățile gazului din spațiu și a permis luminii să se deplaseze pe distanțe mult mai mari.
Lumina reconstruiește această transformare și urmărește, pentru prima dată într-o singură simulare de asemenea amploare, atât reionizarea hidrogenului, cât și pe cea a heliului, al doilea cel mai răspândit element din Univers.
Cele două procese au avut surse diferite, potrivit rezultatelor modelului. Radiațiile produse de primele stele și galaxii au contribuit în principal la ionizarea hidrogenului, în timp ce găurile negre supermasive aflate în proces de acumulare a materiei au furnizat energia necesară pentru ionizarea heliului.
„Lumina acoperă procese de la formarea stelelor și galaxiilor la scară mică până la reionizarea hidrogenului și heliului la scară largă, într-un volum de 100 de ori mai mare decât cel al celor mai bune simulări anterioare”, a declarat Mark Vogelsberger, profesor de fizică la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și unul dintre autorii studiului.
Un Univers virtual construit cu ajutorul a 15.000 de procesoare grafice
Realizarea simulării a necesitat aproape trei ani de calcule și resurse informatice considerabile. Cercetătorii au folosit peste 15.000 de procesoare grafice (GPU) ale supercomputerului Frontier, găzduit de Laboratorul Național Oak Ridge din statul american Tennessee.
Modelul cuprinde aproximativ jumătate de trilion de elemente individuale, între care particule de materie întunecată și celule care reprezintă gazul cosmic. Pentru a reproduce evoluția Universului, cercetătorii au îmbunătățit un program anterior, IllustrisTNG, și au integrat un sistem care calculează modul în care radiațiile se propagă și interacționează cu materia.
Simularea urmărește simultan comportamentul materiei obișnuite, al materiei întunecate și al radiațiilor. Materia obișnuită este cea din care sunt alcătuite stelele, planetele și organismele vii, în timp ce materia întunecată este o substanță invizibilă care reprezintă cea mai mare parte a materiei din Univers.
Deși nu poate fi observată direct cu telescoapele, materia întunecată joacă un rol important în formarea structurilor cosmice. Gravitația sa contribuie la acumularea gazului și la apariția regiunilor în care se formează galaxiile.
Lumina permite cercetătorilor să urmărească aceste procese la scări diferite, de la distribuția materiei în rețeaua cosmică până la formarea unei galaxii individuale și a primelor stele din interiorul acesteia.
Simularea începe la aproximativ 45 de milioane de ani după Big Bang și urmărește evoluția cosmosului pe parcursul a două miliarde de ani.
Ce pot afla astronomii din diferențele față de observațiile telescopului James Webb
Unul dintre principalele obiective ale proiectului este compararea predicțiilor teoretice cu imaginile și datele obținute de telescoapele moderne. Telescopul spațial James Webb poate observa galaxii foarte îndepărtate, așa cum arătau ele la miliarde de ani după formarea lor, oferind indicii despre primele etape ale evoluției cosmice.
Simulările permit cercetătorilor să testeze dacă teoriile actuale pot explica ceea ce observă astronomii. De asemenea, volumul mare de spațiu analizat de Lumina le-ar putea permite să identifice galaxii rare, care ar putea lipsi din modelele mai mici.
Julian Muñoz, profesor de astronomie la Universitatea Texas din Austin, care nu a participat la cercetare, a descris Lumina drept o realizare tehnică impresionantă. El a explicat că simulările anterioare urmăreau de obicei regiuni mai restrânse ale Universului și perioade mai scurte, din cauza resurselor de calcul necesare.
Dimensiunea noului model le permite oamenilor de știință să observe și faptul că regiunile Universului nu au evoluat toate în același ritm. Unele zone au trecut mai repede prin procesele de transformare, în timp ce altele au rămas mai mult timp dominate de gaz neutru.
Simularea ar putea contribui și la înțelegerea diferențelor dintre modul în care materia obișnuită și materia întunecată s-au deplasat în primele etape ale existenței cosmosului. Interacțiunile dintre acestea au lăsat tipare la scară foarte mare, care nu pot fi observate direct, dar pot fi investigate prin modele computerizate.
Ilian Iliev, profesor de astrofizică la Universitatea Sussex, care nu a fost implicat în proiect, a declarat că simularea ar putea ajuta la identificarea unor galaxii rare pe care modelele de dimensiuni mai mici nu le surprind.
Cercetătorii intenționează să pună Lumina la dispoziția comunității științifice, astfel încât predicțiile sale să poată fi comparate cu observațiile actuale și viitoare. Modelul nu reprezintă o imagine completă a Universului, ci o regiune limitată a acestuia, însă dimensiunea și nivelul său de detaliu oferă astronomilor un instrument nou pentru investigarea primelor capitole din istoria cosmosului.
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.







