Criza francului elveţian evidenţiază dificultatea băncilor centrale de a menţine măsurile temporare, precum plafonurile valutare, pe termen lung și să izoleze economiile față de evenimente externe majore. Mulți români au optat pentru credite în franci elveţieni înaintea crizei financiare din cauza dobânzilor mai scăzute.
În ianuarie 2015, banca centrală a Elveţiei a abandonat plafonul minim de 1,2 franci pentru un euro, provocând turbulențe pe piețe. Francul elveţian, perceput ca un loc de refugiu, s-a apreciat în timpul crizei datoriilor din zona euro, afectând exporturile ţării. Banca Națională a Elveției a renunțat la plafon din cauza costurilor ridicate și presiunilor pieței. Decizia a dus la aprecierea puternică a francului și a afectat diverse sectoare, inclusiv industria turismului și pe cei cu credite în franci.
