Oxigenul atomic este produs în timpul zilei pe Venus prin fotoliza dioxidului de carbon și a monoxidului de carbon.
Venus este cunoscută pentru rotația sa foarte lentă, o zi pe Venus echivalând cu 243 de zile terestre.
Oxigenul atomic, o specie cheie în mezosfera și termosfera Venerei, este produs în timpul zilei prin descompunerea dioxidului de carbon și a monoxidului de carbon, apoi transportat către partea nocturnă a planetei.
Oxigenul atomic este important pentru fotochimia și echilibrul energetic al atmosferei Venusului, dar încă nu a fost observat direct în timpul zilei pe Venus.
Detectările din partea nocturnă au fost limitate anterior la observații ale luminescenței nocturne a atmosferei Venerei, o emisie slabă de lumină de către atmosfera planetară.
Într-un nou studiu, Dr. Heinz-Wilhelm Hübers, cercetător la Deutsches Zentrum für Luft- und Raumfahrt și la Humboldt-Universität Berlin, și colegii săi au analizat în total 17 puncte atât pe partea de zi, cât și pe partea de noapte a Venerei, utilizând spectrometrul cu matrice de antene pentru frecvențe terahertz (upGREAT) de la NASA, de la bordul avionului Stratospheric Observatory for Infrared Astronomy (SOFIA).
“Observațiile au fost făcute în serile târzii ale zilelor de 10, 11 și 13 noiembrie 2021”, au declarat aceștia.
“În total, au fost măsurate 17 poziții pe Venus: șapte pe partea de zi, nouă pe partea de noapte și una la terminator.”
Cercetătorii au detectat oxigen atomic la toate punctele observate și au constatat că acesta este concentrat la altitudini de aproximativ 100 km.
Măsurătorile s-au bazat pe o structură fină a stării fundamentale a oxigenului atomic la 4,74 terahertzi.
Au descoperit, de asemenea, variații în densitățile coloanelor, cu o densitate maximă înregistrată în timpul zilei.
“Temperatura medie observată a luminozității continue a Venusului este de aproximativ 246 K, ceea ce corespunde unei altitudini de aproximativ 65-70 km, chiar deasupra stratului de nori”, au spus aceștia.
“Temperatura oxigenului atomic este de aproximativ 156 K în timpul zilei și aproximativ 115 K în timpul nopții, ceea ce corespunde altitudinilor de aproximativ 100 km.”
“Viitoarele observații, în special în apropierea punctelor antisolare și subsolare, dar și la toate unghiurile de zenit solar, vor oferi o imagine mai detaliată a acestei regiuni peculiare și vor susține viitoarele misiuni spațiale către Venus, precum misiunea DAVINCI a NASA sau misiunea EnVision a ESA”, au adăugat ei.
“Împreună cu măsurătorile de oxigen atomic în atmosferele Pământului și Marte, aceste date pot ajuta la îmbunătățirea înțelegerii noastre despre modul în care și de ce atmosferele Venusului și Pământului sunt atât de diferite.”
Studiul a fost publicat în jurnalul Nature Communications.
