Maria Tereza s-a născut la 13 mai 1717 și a murit în 1780. A fost singura conducătoare de sex feminin din stăpânirea habsburgică și ultima stăpânire care a venit din dinastia Habsbrug.
Maria a deținut următoarele titluri în țări precum: Austria, Ungaria, Croația, Boemia, România (Transilvania), Mantua, Milano, Lodomeria și Galiția, Țările de Jos austriece și Parma. În plus, prin căsătorie, a fost ducesă de Lorena, mare ducesă a Toscanei și împărăteasă Sfântă Romană.
Tatăl ei a fost împăratul Carol al VI-lea și mama Elisabeth Christine. Între timp, fiul și moștenitorul titlurilor lui Charles au murit și nu au existat moștenitori de sex masculin la casa Habsburgică, ceea ce l-a determinat pe Carol să fie deprimat și să se străduiască în permanență să se nască un fiu.
Toată lumea a fost dezamăgită de viitorul coroanei care nu are moștenitor masculin. Această situație va cauza ulterior probleme grele coroanei împăratului și va începe un război. Câțiva ani mai târziu s-a născut un alt copil, sora Mariei s-a numit Maria Anna și încă o dată sora Maria Amalia.
Maria Tereza a devenit un copil spectaculos.
Știa să picteze, să cânte, să mînuiască arcul cu săgețo, să vorbească latină etc. Motivul pentru aceasta a fost – Charles își dorea întotdeauna un fiu, dar exista șansa ca acesta să nu-l primească niciodată, așa că o pregătea să-l succede.
Ca întotdeauna, Habsburgii au avut căsătorii politice foarte avansate, iar Maria nu a fost diferită. A fost căsătorită cu Francisc I, împăratul Sfântului Roman și împreună au stabilit o nouă linie dinastică numită Habsburg-Lorena. Chiar dacă el era Împărat, ea a avut întotdeauna stăpânirea și controlul.
Moartea tatălui ei, Charles a avut loc la 20 octombrie 1740 și, din surse, a fost probabil otrăvit cu ciuperci. Așa cum a părăsit-o, statul austriac era într-adevăr slab, era falimentar, a avut două războaie cu polonezii și turcii și a avut consilieri slabi.
Maria Tereza se afla într-o situație dificilă, deoarece Sfântul Imperiu Roman nu putea avea o conducătoare de sex feminin ca urmare a tratatului care a fost semnat cu imperiul lui Carol cel Mare. O femeie nu putea moșteni tronul în niciunul dintre cele trei regate.
Războiul succesiunii austriece
Când a preluat tronul, multe regate au început să sa se revolte pentru faptul că nu avea voie de drept la tron și astfel, a încălcat edictul făcut acum mii de ani.
Primul care a acționat a fost regele Fredrick al II-lea al Prusiei, el a invadat teritoriile acesteia și a intrat in istorie cu unul dintre războaiele sale fulgerătoare. Această provincie pe care Fredrick a invadat-o a avut o mare importanță pentru Regatul Austriac.
Austria a început să piardă războiul împotriva lui Fredrick cel Mare si s-a vazut nevoit sa apeleze la Franța care, au trimis ajutoare pentru război. Dar au fost trădați și forțele lor au fost zdrobite. Austria era în panică și regina a vrut să negocieze. În timp ce se întâmpla acest lucru, ea preluat coroana si peste regatul Ungariei în 1741.
Un alt aliat al Mariei s-a întors, Electorul Saxoniei și Brunswick-Luneburg. Era disperată și a cerut ajutorul Ungariei, jucand diplomatic, deschizand in acest fel calea unui sprijin al consilierilor de acolo.
Un alt jucător a intrat pe scena: Charles Albert. El a invadat Praga și a primit titlul de rege al Boemiei și a fost încoronat ulterior împărat al Sfântului Roman în 1742. Dar acest lucru nu a durat mult, când Maria a trimis trupe pentru a-și cuceri capitala: München.
A fost semnat tratatul de la Breslau din 1742 între Austria și Prusia, învingătorii de aici au fost prusacii, obținând cele mai bogate teritorii de la coroana austriacă.
Charles Albert a murit în 1745 și a fost ales un alt împărat, Francis Stephen pe data de 13 septembrie 1745. Războiul pentru succesiune era încă în curs, diferite bătălii au fost purtate pe tot teritoriul Imperiului împotriva forțelor franceze și prusace. După opt ani de război, a fost semnat tratatul de la Aachen.
Din nou, Imperiul Habsbrugic a pierdut multă putere și teritorii.
Războiul de șapte ani a început în 1756 și Austria a participat la el. Bătălia mergea perfect; Trupele Franței, austriece și ruse distrugeau trupele Prusiei și le împingeau mai departe.
După aceea, Prusia a avut timp să se refacă. O pace a fost semnată la Paris, iar Austria a fost intr-un fel defavorizata, pierzându-și coloniile din America. Aceasta a fost o lovitură zdruncinatoare, dar Maria Tereza a reușit să supraviețuiască fara sa-si clinteasca coroana.
Familista Maria
Maria era mama a 16 copii dintre care doar 13 au supraviețuit. Mai târziu, Iosif al II-lea va deveni împărat și va revendica toate titlurile. Se va căsători cu toți copiii ei pentru beneficii politice.
Maria era creștină, catolică și credincioasă serioasă, credea că publicul ar trebui să aibă toleranță religioasă. Spre evrei și protestanți, ea nu a luat nicio măsură drastică, dar a încercat întotdeauna cumva să le suprime, deoarece erau considerate religii periculoase pentru stat.
De asemenea, a făcut câteva reforme bune pentru țară. Ea a început cu reformele militare invitându-l pe contele Friedrich de Wilhelm, care avea să modernizeze armata. Dar pentru a plăti această armată era nevoie de mai mulți bani, înceand să impoziteze nobilimea, ceea ce nu a fost făcut până acum.
Statul și-a dublat veniturile în doar 10 ani și economia a crescut. În 1760, ea a făcut un consiliu al statului cu trei membri de înaltă nobilime și trei cavaleri cu experiență.
Pentru reformele sale medicinale, a finanțat diferite spitale, cum ar fi cel din Viena. Majoritatea reformelor spitalicești pe care le-a făcut au putut fi văzute astăzi în unele orașe.
O altă lege civilă pe care a făcut-o a fost despre tortură: a interzis toate formele de tortură pentru că erau inumane. De asemenea, a interzis arderea vrăjitoarelor.
În ceea ce privește educația, ea a adoptat legea ca copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani să urmeze școala publică, ceea ce, a facut ca intreaga populatie sa o retina in constiinta colectiva ca pe o intemeietoare a scolii moderne vieneze.
