In noaptea de 24 spre 25 de decembrie, copiii din intreaga lume il asteapta pe Mos Craciun. Nu conteaza ca il numesc Santa Claus, Samichlaus, Pere Noel, Sinter Klaas, Babuska, Joulupukki ori Viejito Pascuero, fiecare dintre copii e bucuros stiind ca va primi un dar de la Mos Craciun.
Traditia legata de Mos Craciun, care imparte daruri copiilor cuminti in noaptea de 24 spre 25 decembrie, a aparut in secolul al IX-lea – el fiind prezentat ca un batranel cu barba, imbracat intr-un costum rosu cu blanita alba pe margini, cizme negre si o caciula rosie – dar marele secret al adresei lui Mos Craciun a fost divulgat abia in 1927, la un post de radio finlandez, de catre Markus Rautio (“Uncle Markus”), gazda emisiunii “Ora Copiilor”.
El a afirmat atunci ca Mos Craciun locuieste in Muntii Korvatunturi (in traducere “Muntele Ureche”), care se afla in tinutul Savukoski, la granita Finlandei cu Rusia, precizeaza volumul “Cartea de Craciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
La locuinta mosului sosesc zilnic o multime de scrisori trimise de copii din toata lumea. Cel mai cunoscut dintre renii lui Mos Craciun este Rudolph, cel cu nasul rosu. El ii conduce pe ceilalti reni: Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. In SUA exista 34 de locuri care poarta numele renilor.
Bradul de Craciun
Prima referire la un brad decorat pentru Craciun a aparut la Riga, in Letonia, in 1510. Doi ani mai tarziu, in 1521, printesa Helene de Mecklembourg a impodobit primul brad de Craciun din Paris, dupa casatoria cu ducele de Orleans. O alta mentiune scrisa referitoare la impodobirea unui pom de Craciun, in Germania, dateaza din 1531, se arata in volumul “Cartea de Craciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
Bradul de Craciun a ajuns in Statele Unite in anul 1749, odata cu colonistii germani stabiliti in Pennsylvania. In anul 1804, soldatii din Fort Dearborn au taiat brazi din padure cu care si-au decorat adaposturile in timpul sarbatorilor de iarna, dedicate Nasterii Mantuitorului. Se consemneaza ca sarbatoarea Craciunului cu impodobirea bradului a fost legalizata pentru prima data in statul Alabama, in anul 1836. Tot din secolul al XIX-lea s-a pastrat traditia, initiata de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele in forma de baston alb, simbolizand puritatea.
In literatura, prima mentionare a bradului impodobit dateaza din 1774, in “Suferintele tanarului Werther” a lui Goethe, in care Werther o gaseste pe Lotta decorand bradul in duminica dinaintea Craciunului. In Statele Unite, cartea pentru copii “Kriss Kringle’s Christmas Tree”, publicata la Philadelphia in 1845, a contribuit la raspandirea popularitatii bradului de Craciun.
In 1798, poetul britanic Samuel Taylor Coleridge a descris, dupa ce a petrecut Craciunul in Germania, frumusetea brazilor impodobiti de sarbatoare. In 1844, Hans Christian Andersen a publicat trista poveste a bradului, iar in 1848 Feodor Dostoievski a scris “Un pom de Craciun si o nunta”.
In Anglia, bradul de Craciun a aparut prima data in anul 1841, cand printul Albert (de origine germana) a daruit un brad sotiei sale, regina Victoria, si l-a instalat in castelul Windsor. In varful bradului era instalat un inger, care ulterior a fost inlocuit cu o stea, pentru a aminti de steaua vazuta de cei trei magi veniti de la rasarit, potrivit volumului amintit.
Obiceiuri de Craciun in diferite tari
Germania
”Christklots” reprezinta obiceiul de a arde un butuc toata noaptea de Craciun, care, conform traditiei, se crede ca ar apara casa de hoti si de nenorociri tot restul anului. Ajunul Craciunului este cea mai importanta zi de sarbatoare, atunci se aduna familia pentru cina si pentru a merge impreuna la biserica, scrie ”Cartea de Craciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).
Elvetia
Butucul ars in noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie este cunoscut sub numele de ”Bouche de Noel”. ”Samichlaus” (Mos Craciun) are intotdeauna sarcina grea de a aduce si pomul de Craciun in casele elvetienilor. Acest obicei se pastreaza inca din 1775. O alta traditie a elvetienilor este ”Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutati de parinti se inarmeaza cu ustensile specializate si scobesc cu mare grija cate o ridiche mare de luna, pe care apoi o impodobesc cu diferite crestaturi si forme.
Anglia
In fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nasterea lui Iisus se aprinde o lumanare, asezata intr-o cutie. Au loc procesiuni reprezentandu-i pe cei trei magi si nasterea lui Hristos. Un alt obicei vechi este si acela de a atarna ciorapi de semineu in asteptarea cadourilor, in casa se atarna vasc, iar in jurul casei – crengute de brad. Anticii druizi credeau ca vascul poseda puteri magice si ca aduce noroc si prosperitate alungand spiritele rele. Faimoasa si tipica budinca englezeasca ”hackin” era pregatita, in secolul al XVII-lea, chiar in dimineata de Craciun si era stropita cu brandy si flambata la servire, precizeaza volumul amintit.
Italia
Craciunul incepe cu opt zile inainte si este cunoscut sub denumirea de ”Novena”. Copiii merg din casa in casa sa recite poezii si sa cante, insa darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform traditiei, exista obiceiul ca, inainte de Mos Craciun, sa vina Baba Cloanta (Befana), calare pe matura ei, care verifica atenta cine a fost cuminte si cine nu. Ea este foarte buna cu copiii, se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit.
Suedia
Cea mai importanta zi este Ajunul Craciunului. O masa speciala este pregatita in acest scop – sunca, peste si fasole – prilej cu care rudele isi ofera daruri. Mosul de pe aceste meleaguri este un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, traditionala mancare suedeza de Craciun. Copiii suedezi descopera surprizele de Craciun intr-un sac ingropat adanc in zapada.
Islanda
Aici vin 13 Mosi Craciuni! Cu 13 zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. A doua zi, vine al doilea Mos si tot asa pana la 6 ianuarie. Aceasta zi este numita si ”Al treisprezecelea” si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun, pentru ca in aceasta zi vine ultimul Mos.
Finlanda
Familiile se reunesc in Ajun, iar copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: ”Sunt cumva copii cuminti aici?”. Mosul are o desaga plina de cadouri, iar in timp ce ”spiridusii” il ajuta sa le imparta, el povesteste celor mici despre calatoria grea pe care o face din Laponia. Printre mancarurile servite de Craciun se numara: sunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care contine o singura migdala. Persoana care mananca migdala se va casatori in anul ce urmeaza.
Grecia
Masa de Craciun are in mijloc o paine traditionala, iar dupa ospat masa nu se strange pentru ca Iisus sa aiba cu ce-si potoli foamea. Mos Craciun imparte cadouri si dulciuri copiilor.
Polonia
Aici se pastreaza obiceiul ca, in cinstea stelei de la Bethleem, masa de Craciun sa inceapa dupa ce apare pe cer prima stea ”Gwiazdka” (”mica stea”). Toti brazii de Craciun sunt impodobiti cu ingerasi, stelute si pasari, se mai arata in ”Cartea de Craciun”..
Rusia
Mos Craciun (”Babuska”) este insotit de Alba-ca-Zapada (”Snegurocika”), iar copiii primesc prajituri si jucarii, printre care celebrul set de papusi ”Matrioska”.
Ungaria
Masa festiva de Craciun este completa doar daca are traditionala carne de porc prajita, curcanul copt la cuptor, maiosul si cozonacul cu nuci.
SUA
Cu cinci saptamani inainte de Craciun, in fiecare duminica, americanii aprind cate o lumanare, fiecare reprezentand cate ceva. In seara Craciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sarbatori Nasterea Domnului. La masa se mananca curcan, iar specialitatea Craciunului este o prajitura cu fructe confiate.
Cuba
Cea mai importanta zi este Ajunul Craciunului, denumita ”nochebuena” (”Noaptea cea buna”). Masa traditionala consta in friptura de porc, fasole neagra cu orez si plante traditionale (Yuca) sub forma de piure.
Chile
Copiii si adultii confectioneaza sau cumpara mici figurine din lut, pe care le aseaza sub brad. Aceste figurine se numesc ”pasebre”. Mos Craciun (”Viejito Pascuero”) isi alege si el cate o figurina de sub fiecare brad.
Japonia
Locuitorii celebreaza Craciunul cu lanterne, papusi si aranjamente florale si cu ”Jizo” (”Mos Craciun”).
Vascul, planta sacra
Vascul era considerat o planta sacra atat de norvegieni si druizii celti, cat si de indienii nord-americani. Atarnat deasupra usii, vascul aduce noroc in casa, bunastare si fericire. Isi mentine prospetimea verde si in timpul iernii, rezistand la ger si intuneric. Pentru ca nu-si pierde frunzele niciodata, ca si bradul, se crede ca aduce spor si sanatate in familie. Este simbol in stabilitatea si fericirea cuplurilor de indragostiti, existand credinta ca o crenguta de vasc aduce cu ea un inger ce pazeste dragostea.
Celtii au fost cei care au initiat un adevarat cult al acestei plante pe care o considerau de esenta divina. In viziunea lor, cel mai pretios vasc era cel crescut pe stejar – il numeau ”lacrima stejarului” si insoteau culegerea unui astfel de vasc de ceremonii fastuoase, precizeaza volumul “Cartea de Craciun”.
Vikingii divinizau vascul, il considerau un simbol al pacii, era ca un spirit ce-i proteja de cele rele. Grecii au spus ca Eneas a pasit in lumea cealalta pe o poarta deschisa cu o mladita de vasc. Romanii l-au asezat sub forma de coronita pe capul zeitei Diana, simbol al fertilitatii.
