Estonia are un așa numit „al cincilea anotimp”, o perioadă cu vreme volatilă, care are loc între iarnă și primăvară, în fiecare an.
Nimeni nu poate preciza cu exactitate în ce zi se va întampla, dar acest fenomen are loc în fiecare an între lunile martie și aprilie, aducînd inundații care transformă Parcul Național Soomaa într-o adevărată deltă, cu livezi de meri scufundate și insule care rămîn la suprafață. .
„Fiecare an vine cu noi provocări”, spune Aivar Ruukel, care este de 27 de ani ghid de canoe în parcul Soomaa. „Trebuie să aflăm unde putem vasli în siguranță cînd sosesc inundațiile – dar există un risc inerent atunci cand navigăm în apă atat de rece și în mișcare. Trebuie să avem grijă”, spune el.
Un alt ghid al zonei, Algis Martsoo, a fost poreclit „Domnul Potop”, datorită cercetărilor sale asupra acestui fenomen. El promovează „turismul din al cincilea anotimp” în sud-vestul Estoniei, dezvoltand o hartă a itinerariilor detaliate cu canoe în Parcul Național Soomaa. În timpul inundațiilor apar rute navigabile care transformă zona într-ul slalom gigantic, dar care dispar cînd apele provenite de la inundații se scurg.
„Oamenii sunt curioși cu privire la cel de-al cincilea anotimp”, a spus Martsoo, care și-a efectuat cercetarea doctorală în 2010, în timpul celor mai mari inundații din Estonia din ultima jumătate de secol. „Te simți ca și cum ai face canotaj prin Amazon, apoi vîslești brusc peste un drum aflat la cîțiva metri sub suprafață. Sălbatic, nu?”, spune el. Iar oamenii chiar sunt interesați de acest pămant inundat.
În ultimii ani, mii de estonieni au descoperit „autostrăzile” magice de apă din Soomaa, iar astăzi Martsoo și Ruukel conduc Soomaa.com, o companie cu o flotă de 40 de canoe în stil canadian pentru excursii prin parcul național.
„Al cincilea anotimp” este rezultatul unei combinații de factori naturali care apar rar împreună.
Soomaa – însemnînd „ținutul mlaștinilor” – este situat într-un bazin jos sub versanții vestici ai Munților Sakala, iar rîurile sale nu pot face față cantității mari de zăpadă topită care curge din munți după dezghețul de după iarnă.
Raurile Navesti, Halliste, Raudna, Kopu, Toramaa și Lemmjogi se adună în Soomaa, dar numai Navesti merge înainte spre Marea Baltică.
Consecința este crearea zonei de inundație Riisa, un bazin natural care acoperă 175 kilometri pătrați, considerat cea mai mare campie inundabilă din Europa de nord.
Un alt element care a modelat Parcul Național Soomaa este geologia.
Odată, acesta a fost un vechi fund de mare, creat acum 12.000 de ani în timpul ultimei ere glaciare, cînd Marea Baltică era Lacul de Gheață Baltic și Estonia de Vest era un teren înghețat. Ghețarii în retragere au lăsat în urmă o mare depresiune caracterizată de noroi sedimentar, iar în zilele noastre Soomaa rămane cel mai mare sistem de turbă intact din Europa – în esență un burete natural imens. „Vara, debitul mediu de apă pe secundă prin Soomaa este de 5-10 metri cubi”, a spus Jana Poldnurk, director pentru hidrologie la Agenția pentru Mediu din Estonia „Dar în al cincilea anotimp, volumul este de 10 ori mai mare și torentul crește pînă la 100 de metri cubi pe secundă. Adăugați la aceasta faptul că 70% din scurgerea anuală de pe versanți are loc, de asemenea, în această perioadă, datele sînt copleșitoare”, adaugă ea.
