Oamenii cu ADHD pot avea dificultăți în a integra stimuli senzoriali. Psihiatra Alexandra Philipsen explică modul în care creierul persoanelor afectate procesează diferit acești stimuli și implicatiile în viața de zi cu zi.
ADHD în Perspectivă: Cum procesează creierul stimulii senzoriali
Mulți asociază ADHD cu comportamente neobișnuite în copilărie și adolescență, dar majoritatea persoanelor afectate păstrează cel puțin o parte din simptome până în vârsta adultă. Aceste simptome includ tensiune internă, distrăgerea atenției și probleme de gestionare a timpului. De asemenea, adulții adesea raportează senzații de suprasolicitare. Alexandra Philipsen de la Universitatea Bonn investighează modul în care creierul acestora procesează stimulii și cum să gestioneze această situație.
Interviu cu Alexandra Philipsen, Expert în ADHD
goNEWS.ro: Doamna Philipsen, natura ne-a înzestrat cu o capacitate numită atenție. La ce folosește aceasta?
Alexandra Philipsen: Atenția ne ajută să gestionăm eficient și economic procesele senzoriale. Putem, de exemplu, să ne concentrăm atenția asupra unui obiect care ne interesează. De asemenea, este importantă pentru multe procese cognitive, precum memoria de lucru. Cu toate acestea, nu este mereu ușor de delimitat de concentrare și de starea de veghe. În multe situații, beneficiem de toate cele trei calități.
Cum filtrăm stimulii senzoriali în creier?
goNEWS.ro: Atenția nu este disponibilă nelimitat. Cum reușește creierul să filtreze stimuli inutili?
Alexandra Philipsen: În creier, există diferite rețele neuronale, asemănătoare unor bucle de feedback. Rețeaua de atenție este una dintre ele. Atunci când ne concentrăm asupra unei sarcini, creierul își mărește activitatea în structurile implicate. În același timp, reduce activitatea rețelei de stare de repaus sau a modului implicit, care funcționează atunci când visăm cu ochii deschiși sau nu facem nimic. O a treia rețea, rețeaua de saliență, acționează ca un mediator: decide când merită să creștem activitatea în zonele de atenție și, în același timp, să reducem activitatea în rețeaua de stare de repaus.
goNEWS.ro: Cum funcționează acest proces la persoanele ale căror rețele nu reglează atenția corect?
Alexandra Philipsen: Cele mai multe informații provin din studii asupra copiilor cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). La aceștia, statistic vorbind, unele zone ale creierului sunt ușor mai mici, adică dezvoltarea lor este puțin întârziată. Acestea includ regiuni din cortexul frontal, lobul parietal și temporal, precum și mici regiuni din cerebel și ganglionii de bază. Trebuie menționat că aceste diferențe sunt, în unele cazuri, de doar fracturi de milimetru. De obicei, aceste diferențe se normalizează până în vârsta adultă.
goNEWS.ro: Dar simptomele dispar odată cu trecerea timpului? Majoritatea diagnosticelor de ADHD sunt puse în copilărie.
Alexandra Philipsen: Din păcate, doar în cazurile cele mai rare. În timpul studiilor mele, am învățat că ADHD se estompează, în mod normal, până la vârsta de 18 ani, deoarece în acea perioadă era clasificată ca “boală de copil” în sistemele de diagnostic de atunci. Astăzi știm că doar aproximativ 20% dintre cei care au primit un diagnostic de ADHD în copilărie își pierd complet simptomele în viața adultă. Aceste concluzii provin din diferite studii longitudinale, care au urmărit participanții de-a lungul a mai multor ani. O cercetare recentă a evaluat simptomele la fiecare doi ani și a arătat că acestea fluctuează pentru majoritatea pacienților: uneori, aceștia depășesc pragul pentru un diagnostic de ADHD, iar alteori se apropie puțin sub acesta.
goNEWS.ro: Cum este definit pragul? Oricine poate fi distras din când în când.
Alexandra Philipsen: Ca în cazul tuturor bolilor mintale, există un spectru larg de manifestări pentru ADHD. Prin urmare, pentru diagnostic se stabilesc anumite praguri. Există un număr definit de simptome pentru hiperactivitate și impulsivitate, precum și pentru lipsa de atenție. La copii, sunt necesare șase din nouă simptome pentru fiecare categorie, iar la adulți, cinci din nouă. Este important de menționat că diagnosticul trebuie făcut în contextul general, deoarece gradul de suferință este foarte variabil. Pentru mulți pacienți, este dificil să se concentreze asupra a ceea ce nu îi interesează, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că au ADHD.
goNEWS.ro: Există și diferențe în creierul adulților cu ADHD?
Alexandra Philipsen: Volumul nu mai joacă un rol. Cu toate acestea, putem observa schimbări în activitatea cerebrală. Studii cu electroencefalografie au arătat că persoanele cu ADHD prezintă mai des anumite unde cerebrale lente, care apar de obicei la persoanele sănătoase în timp.
În ce măsură compensează medicamentele deficiențele în integrarea multisenzorială?
Desfășurăm în prezent un studiu privind acest aspect. Mă aștept ca substanțele să îmbunătățească integrarea. Conform cercetărilor, timpul de reacție în teste neuropsihologice scade sub influența Methylphenidatului. Și dacă presupunem că dificultățile în integrarea multisenzorială se datorează cel puțin parțial unui proces de prelucrare încetinit și problemelor de alocare a atenției, stimulantele ar trebui să influențeze, de asemenea, interacțiunea simțurilor.
Are o tratare timpurie în copilărie un efect pozitiv asupra simptomelor în viața ulterioară?
Din păcate, de obicei, nu. Cu toate acestea, un tratament în timp util poate preveni, desigur, alte tulburări psihice sau consecințe psihosociale negative, care adesea însoțesc ADHD. Prin intermediul unui tratament eficient, se poate promova dezvoltarea școlară și interacțiunea socială. Există, de asemenea, indicii că terapia reduce riscul de depresii și tulburări de anxietate, dar și de probleme de somn și dependență.
O explicație populară este cea a avantajului evoluționar, pe care Thom Hartmann îl descrie în cartea sa „O altă modalitate de a vedea lumea”: cine era foarte receptiv la stimuli și observa neobișnuit de multe detalii nu era atât de ușor prins de tigru în timpurile primitive. Cu toate acestea, datele epidemiologice se opun acestei idei. Cei afectați au, statistic vorbind, mai multe accidente și mor mai degrabă din cauza comportamentului riscant. Cel puțin în lumea noastră actuală, acest avantaj evoluționar este discutabil.
Și în afară de presupusul avantaj de supraviețuire?
Cred că oamenii cu ADHD sunt adesea mai creativi și pot face asocieri mai ușor. Acest lucru ar putea fi legat de rețeaua lor de stare de repaus, care este, în general, mai activă. De obicei, sunt mai visători și își lasă gândurile să rătăcească, ceea ce este sursa multor idei noi. Poate că aici intervine și activarea crossmodală. Activarea sistemului vizual în timp ce ascultăm, probabil, ajută la formarea de legături mentale. Există, deci, aspecte pozitive pe care nu ar trebui să le ignorăm!
