Potrivit unui recent studiu efectuat de cercetătorii de la University College London (UCL), actorii au capacitatea de a inhiba nucleul identității lor atunci când intră în pielea unui personaj nou.
Această cercetare, publicată în Jurnalul de Neuroștiință Cognitivă, sugerează că atunci când actorii adoptă un rol nou, ei pot să-și suprime sinele obișnuit, suggerând astfel că pregătirea teatrală ar putea avea un impact semnificativ asupra mecanismelor fundamentale ale creierului uman.
Echipa de cercetători a colaborat cu Flute Theatre, o companie care creează și prezintă producții interactive ale operelor lui Shakespeare pentru persoanele cu autism și familiile acestora. Ei au folosit o serie de jocuri de dramă senzorială cunoscute sub numele de Metoda Bătăilor de Inimă ale Vânătorului.
Specialiștii au utilizat tehnologii de imagistică cerebrală purtabilă dezvoltate la Departamentul de Inginerie Biomedicală al UCL, precum și dispozitive de măsurare fiziologică pentru a evalua activitatea cerebrală a actorilor în timp ce repetau scene din piesa lui Shakespeare, “Visul unei nopți de vară”.
Rezultatele cercetării au arătat că atunci când actorii au auzit propriul lor nume în timpul interpretării, răspunsul lor a fost inhibat în cortexul prefrontal anterior stâng al creierului, o zonă asociată de obicei cu autoconștientizarea. Aceeași reacție a fost observată constant la cei șase actori testați în timpul repetițiilor care s-au desfășurat pe parcursul unei săptămâni.
În contrast, când actorii nu se aflau în ipostaza de a juca, reacția lor la auzul propriului nume a fost normală.
Dwaynica Greaves, autorul principal al studiului, a declarat: “Am utilizat noi metode de imagistică cerebrală pentru a investiga activitatea cerebrală a actorilor profesioniști în timp ce repetau operele lui Shakespeare. Scopul nostru a fost să înțelegem neuroștiința interacțiunilor sociale complexe.
“Efectul strigătului numelui cuiva este un sunet puternic și captivant care, de obicei, determină subiectul să-și întoarcă capul. De asemenea, acest sunet activează cortexul prefrontal al creierului. Cu toate acestea, rezultatele noastre sugerează că actorii pot învăța să-și inhibe propria identitate pe măsură ce se pregătesc în teatru și preiau un rol diferit.
“Aceasta este prima dată când neurologii au reușit să înregistreze activitatea cerebrală a actorilor în timp ce interpretau un rol. Sperăm ca acest studiu să ne ajute să înțelegem cum pregătirea teatrală afectează creierul și să stabilească noi legături între specialiștii din domeniul neurologiei și profesioniștii din teatru.”
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat, de asemenea, coordonarea interpersonală între perechi de actori care au repetat împreună pentru a observa modul în care își sincronizau mișcările, ritmurile cardiace și activitatea cerebrală.
Au descoperit că, în timpul repetițiilor, au existat modele similare de activitate în girusul frontal inferior drept și cortexul frontopolar drept al creierelor celor două persoane care lucrau împreună. Aceste zone sunt legate de interacțiunea socială și planificarea acțiunii. Rezultatele s-au referit strict la datele cerebrale și nu au fost observate în datele privind ritmul cardiac sau respirația, ceea ce sugerează că există sisteme specifice ale creierului care se coordonează în timpul interacțiunilor sociale complexe.
Dwaynica Greaves a adăugat: “Descoperirile noastre sugerează că colaborarea cu industria teatrală ar putea aduce contribuții valoroase în elaborarea de teorii privind interacțiunile sociale, care pot fi, de asemenea, investigate în contextul real.
“Studiile viitoare ale laboratorului nostru vor analiza efectele pregătirii teatrale asupra identității actorului, cu speranța că această pregătire ar putea contribui la dezvoltarea abilităților cognitive sociale importante.
“De asemenea, vom investiga dacă tinerii, inclusiv cei cu autism, pot învăța noi abilități sociale prin intermediul activităților teatrale.”
