“Sindromul Mâncatului Noaptea: Implicații și Perspective”
Sindromul mâncatului noaptea, o tulburare de alimentație, afectează aproximativ 1,5% dintre oameni și are un impact semnificativ, afectând până la 16% dintre persoanele cu obezitate. De asemenea, este frecvent întâlnit în rândul celor care suferă de depresie.
Această afecțiune este caracterizată de consumul unei mari părți din aportul zilnic de alimente în timpul nopții, fie după cină, fie în timpul trezirilor nocturne. Sindromul mâncatului noaptea este asociat cu un somn fragmentat, care poate duce la o calitate slabă a somnului și la dezvoltarea unor afecțiuni cronice de sănătate, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul.
Prevalența sindromului mâncatului noaptea variază între 6% și 16% în rândul persoanelor cu obezitate, deși nu este clar dacă una dintre aceste afecțiuni cauzează cealaltă. De asemenea, este mai des întâlnit la persoanele cu depresie sau alte tulburări psihiatrice.
Mecanismul exact care stă la baza sindromului mâncatului noaptea nu este complet înțeles, dar cercetările sugerează că aceasta poate fi legată de disfuncții ale ritmului circadian al organismului și de modificări hormonale.
Se pare că persoanele cu acest sindrom au niveluri mai scăzute de leptină pe timp de noapte, hormonul care reglează senzația de sațietate. Genetica poate juca, de asemenea, un rol important, iar predispoziția genetică poate fi declanșată de stres, care poate afecta nivelurile de serotonină și modifica ceasul intern al corpului.
Cu toate acestea, există metode pentru a gestiona sindromul mâncatului noaptea. Terapia cognitiv comportamentală, terapia cu lumină, relaxarea progresivă a musculaturii și tehnici de respirație profundă sunt abordări care pot ajuta la controlarea acestei tulburări. Cu sprijin și tratament adecvat, este posibil să se reducă impactul sindromului mâncatului noaptea asupra calității vieții.
