Sfantul Serghie din Radonej

Sfântul Serghie din Radonej este unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ruși. El este considerat unul dintre sfinții prin intermediul cărora Dumnezeu a revigorat monahismul isihast rus, promovând rugăciunea neîncetată și revenirea la ascetismul monahal.

Născut la 3 mai 1313 și trecut în veșnicie la 25 septembrie 1391, la vârsta de 78 de ani, Cuviosul Serghie a fost un ctitor al uneia dintre cele mai mari mănăstiri rusești – Lavra Sfânta Treime, situată în nordul Moscovei. De-a lungul vieții sale, el a avut o puternică influență asupra monahilor și credincioșilor, promovând cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea ferventă și viețuirea în ascetism. Astăzi, el continuă să zidească suflete prin rugăciunile sale și prin moaștele sale prețuite.

Sfântul Serghie din Radonej este sărbătorit de două ori pe an de către Biserica Ortodoxă: la 25 septembrie, data în care a trecut la cele veșnice, și la 5 iulie, când au fost descoperite moaștele sale sfinte.

Părinții săi, credincioșii Chiril și Maria, locuiau în apropiere de orașul Rostov și au făgăduit lui Dumnezeu că, dacă copilul pe care îl aveau în pântece va fi băiat, îl vor închina Lui. Astfel, pruncul s-a născut la 3 mai 1313 și a fost botezat cu numele Bartolomeu, în cinstea sfântului prăznuit în acea zi.

Cuviosul Serghie a manifestat de la o vârstă foarte fragedă o atracție puternică către cele sfinte, chiar încă din pântecele mamei sale. Se spune că, în timp ce mama sa era însărcinată și participa la Sfânta Liturghie în biserică, poporul adunat la slujbă a auzit cum pruncul a izbucnit în strigăte de bucurie. Acest eveniment uluitor s-a petrecut de trei ori, stârnind mirarea tuturor prezenți. Prima dată, pruncul a strigat înainte de citirea Sfintei Evanghelii, apoi a doua oară în timpul imnului Heruvic, și în cele din urmă a strigat când slujitorul liturgic rostea cuvintele “Sfintele, sfintilor!”

Cuviosul Serghie din Radonej a manifestat o viață de sfințenie încă din copilărie. În timpul zilelor de miercuri și vineri, copilul aproape că nu mânca deloc. Părinții săi, în amintirea făgăduinței lor către Dumnezeu făcută înaintea nașterii copilului, l-au îndrumat către studierea și înțelegerea Sfintei Scripturi încă de la vârsta de 7 ani. Deși micuțul nu putea învăța cu ușurință, el se manifesta foarte serios în ceea ce făcea.

Într-o zi, în timp ce își păștea animalele, Cuviosul Serghie a întâlnit un călugăr bătrân care se ruga cu multă smerenie și vărsa lacrimi de pocăință. Acest călugăr i-a binecuvântat pe copil și i-a oferit Sfânta Împărtășanie, prezicând că Dumnezeu îi va da multă înțelepciune. Și așa s-a întâmplat. Cuviosul a convins călugărul să se oprească pentru o vreme în casa părinților săi. Deja atunci, în inima copilului, s-a aprins dragostea pentru Dumnezeu și viața monahală, începând să citească Viețile Sfinților și să practice posturile tot mai aspre.

Datorită tulburărilor sociale din acea vreme, părinții lui Serghie au hotărât să părăsească orașul Rostov și să se mute într-un loc modest numit Radonej. Cuviosul avea și doi frați căsătoriți. Atunci când el a cerut binecuvântarea tatălui său pentru a intra într-o mănăstire, tatăl său, care era bolnav și neputincios, i-a cerut să rămână lângă el până la trecerea în veșnicie.

Cu bucuria și dorința de a-L sluji pe Dumnezeu crescând în inima sa, Cuviosul Serghie a dat naștere unei vocații duhovnicești atât de profunde, încât și părinții săi au luat hotărârea de a-l însoți în viața monahală. Cei trei au intrat în Mănăstirea Hotikov, unde părinții săi au fost înmormântați după ce au trecut la cele veșnice.

După văduvia fratele său, pe nume Ștefan, s-a alăturat și el vieții monahale. Cei doi frați au dorit să petreacă în rugăciune neîntreruptă într-un loc pustiu lângă Radonej. Aici, ei au săpat un bordei în pământ, apoi au construit o modestă chilie din lemn și o biserică. La sfatul fratelui său, Cuviosul Bartolomeu a sfințit biserica în numele Sfintei Treimi.

După terminarea construcției bisericii, cei doi frați au călătorit la Moscova pentru a cere binecuvântarea pentru sfințirea bisericii lor. Ulterior, din cauza asprimei vieții la locul lor, părintele Ștefan s-a mutat într-o mănăstire din Moscova. Apoi, în ziua de 7 octombrie 1342, în sărbătoarea Sfinților Mucenici Serghie și Vah, tânărul Bartolomeu a fost tuns în monahism de egumenul Mitrofan și a primit numele Serghie. La acea vreme, Sfântul avea 29 de ani.

Cuviosul Serghie din Radonej a trecut prin numeroase încercări și ispite diavolești încă din perioada sa de pustnicie. Cu toate acestea, el le-a înfruntat cu puterea credinței, a smereniei și a încrederii în grijile lui Dumnezeu. În timpul acestei perioade, Sfântul Serghie a experimentat chiar și cercetarea fiarelor sălbatice, care nu i-au făcut niciun rău, ci au venit să primească hrana din mâna sa.

Curând, în jurul său au început să apară primii ucenici, dornici să ducă o viață pustnicească pentru curățirea păcatelor și dobândirea darurilor spirituale ale Duhului Sfânt. Odată cu creșterea numărului lor, au mers la episcopul Atanasie din Volania și l-au rugat să-l numească pe Cuviosul Serghie drept staret al lor.

La solicitările ucenicilor săi, Sfântul Serghie a acceptat să fie hirotonit preot de către episcopul Atanasie. Apoi, mai târziu, un om bogat numit Arhimandritul Simon din Smolensk s-a alăturat vieții lor și i-a dăruit întreaga sa avere, devenind ucenicul și supusul staretului. Cu ajutorul acestei averi, Sfântul a construit marea Mănăstire Sfânta Treime.

Cu toate greutățile locului și lipsurile materiale, obștea monahală a crescut și s-a întărit duhovnicește. În activitățile administrative și pastorale ale mănăstirii, Sfântul Serghie a fost susținut și încurajat de către patriarhul ecumenic Nil, care i-a trimis scrisori de încurajare.

Minunile și harurile lui Dumnezeu nu au întârziat să apară în viața și slujirea Sfântului Serghie. Atunci când apa era puțină și obștea era numeroasă, Sfântul a făcut o rugăciune smerită, iar un mic pârâiaș de apă s-a transformat miraculos într-un izvor generos de apă dulce. Pe lângă rugăciunile sale puternice, Sfântul a primit de la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate.

În cele din urmă, Sfântul Serghie s-a îmbolnăvit și a început să iasă tot mai rar din chilia sa. El a trecut la cele veșnice în ziua de 25 septembrie 1391, la vârsta de 78 de ani. În momentul adormirii sale, întreaga sa chilie a fost umplută de o prezență duhovnicească minunată.

Cuviosul Serghie a fost înmormântat în biserica mare a Mănăstirii Sfânta Treime, situată în orașul Sergiyev Posad (Zagorsk), la aproximativ 80 de kilometri nord-est de Moscova. Sfântul a înființat această mănăstire între anii 1340-1345. În anul 1920, mănăstirea a fost desființată de autoritățile bolșevice, dar a fost reînființată în anul 1945 ca semn de recunoștință pentru eforturile Bisericii Ortodoxe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1993, aceasta a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Sfântul Serghie din Radonej este sărbătorit de Biserică de două ori pe an: pe 25 septembrie, când a trecut la cele veșnice, și pe 5 iulie, când au fost descoperite sfintele sale moaște.

Viața, străduințele, rugăciunile și minunile Cuviosului Serghie din Radonej au reprezentat doar începutul unei lucrări duhovnicești de amploare în lume. Ucenicii săi au întemeiat peste patruzeci de mănăstiri, iar numeroși creștini din întreaga lume l-au cinstit și i-au urmat credința și exemplul.