Oamenii de știință au investigat probe de sticlă din Aquileia datate în perioada secolului I î.Hr. până în secolul I d.Hr. și au descoperit indici neobișnuiți de refracție a luminii. După o analiză mai detaliată, aceștia au concluzionat că sticla s-a transformat într-un cristal fotonic.
Produsele antice din sticlă, precum amforele și flacoanele, care au fost expuse la lumina soarelui timp de secole, au suferit modificări interne care le-au transformat în structuri capabile să rețină și să direcționeze lumina, devenind, în esență, cristale fotonice. Fenomenul a fost observat în urma investigării defectelor microscopice din sticla antică și a capacității acesteia de a acumula energie solară.
Oamenii de știință au remarcat că acest proces nu a avut loc de la sine, ci a fost influențat de prezența unei patine aurii pe suprafața vasului. Particulele microscopice de platină, în contact direct cu sticla, au acționat ca reflectoare pentru lumina albastră, în timp ce părțile exterioare ale sticlei au dezvoltat o nuanță aurie și s-au desprins.
Această descoperire are potențialul de a contribui la dezvoltarea acumulatorilor solari mai eficienți și a altor tehnologii care utilizează energia solară. De asemenea, subliniază proprietățile remarcabile ale materialelor antice și capacitatea acestora de a se adapta și modifica în timp și sub influența factorilor naturali. Această cercetare oferă o bază solidă pentru studiul materialelor antice și posibilitatea utilizării lor în tehnologiile moderne, deschizând calea către dezvoltarea unor acoperiri mai stabile și mai eficiente în viitor.
