„Să fugim cu toţii din apele astea blestemate! Să mergem acasă”

În faţa talazurilor de vorbe iscate de turul doi al prezidenţialelor – după cine să mă iau? După căpitanul Ahab, fireşte. Cel căruia Herman Melville i-a dat doi secunzi : pe Starbuck şi pe Stubb.

„Starbuck e Stubb întors pe dos”, crede Ahab, cu ochii după Moby Dick.

Stubb: „Mă întreb dacă lumea e ancorată undeva; dacă e, are o parâmă nemaipomenit de lungă”.

Starbuck către Ahab, care simte suflarea lui Moby Dick: „Dumnezeu e împotriva ta, bătrâne, ia aminte! E o călătorie blestemată. A început cu blesteme şi a continuat tot aşa. Lasă-mă să întind velele, cât încă mai putem, şi să mergem cu vântul în spate spre casă…”.

Ahab, cercetând orizontul, în căutarea lui Moby Dick: „În mijlocul impersonalului personificat stă înălţată o personalitate (…). Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sânge!”.

Starbuck, încurajându-se singur, gata să ucidă nebunia lui Ahab: „Sunt singur în mijlocul mării, cu două oceane şi un continet între mine şi lege”. Către Ahab, care stă nemişcat în vârful catargului, scurtând marea nestrăbătută pe care Moby Dick pluteşte sub vânt: „Să fugim cu toţii din apele astea blestemate! Să mergem acasă”.

Tot ce ştiu am învăţat de la căpitanul Ahab:

– cum se coboară, în semn de respect, vela gabier;

– că un hering poate trăi un secol fără să ridice măcar o dată capul la suprafaţă;

– aritmetica lui Daboll;

– cum se îndreaptă vergile înspre briză;

– „Rămâi în barcă” – regula de aur a vânătorii de caşaloţi;

– „cu cât sunt mai multe balene, cu atât e mai puţin peşte”;

-„nici nu se geme, nici nu se râde în faţa unei epave”;

– că siajul e ”o scriitură efemeră pe apă”.  

The post „Să fugim cu toţii din apele astea blestemate! Să mergem acasă” appeared first on Aleph News.