Un nou studiu susține că sentimentul de a nu fi iubit și absența speranței pentru viitor pot cauza “stres emoțional toxic”, cu potențial daună asupra organismului, inclusiv blocarea hormonilor necesari creșterii și înălțimii.
Expertul în dezvoltarea umană, profesorul Barry Bogin de la Universitatea Loughborough, susține că dezvoltarea fizică a copiilor nu este determinată doar de factori genetici, dietă sau exerciții fizice, ci este esențială și prezența dragostei, speranței și fericirii în viața lor.
Potrivit cercetărilor sale, binele emoțional al unui tânăr joacă un rol crucial în prevenirea creșterii stantate. Lipsa iubirii din partea celor apropiați și absența speranței pentru viitor pot crea o stare de “stres emoțional toxic” care poate afecta organismul, inclusiv funcționarea hormonilor necesari pentru creștere și dezvoltare.
Profesorul Bogin subliniază importanța atașamentelor sociale și emoționale puternice în dezvoltarea umană, precum dragostea între persoanele mai tinere și mai în vârstă, indiferent de vârstă.
El aduce în discuție exemple precum Guatemala, unde condițiile de viață sunt caracterizate de incertitudine, tulburări politice și expunere la violență, rezultând în înălțimi mai mici ale populației. În contrast, țări precum Olanda, cu politici de asistență socială și securitate bine dezvoltate, au înălțimi medii mai mari.
Profesorul Bogin și-a întărit argumentele cu ajutorul analizei datelor istorice privind înălțimea pe o perioadă de aproape două secole, evidențiind legătura dintre starea economică și dezvoltarea fizică. În timpul perioadei cunoscute sub numele de “Depresiunea Lungă”, caracterizată de recesiune economică globală între 1873 și 1879, datele arată că bărbații născuți în SUA în 1873 erau cu aproximativ 3 cm mai înalți decât cei născuți în 1890, în urma crizei economice.
În Marea Britanie, înălțimea medie a bărbaților a stagnat în aceeași perioadă, cu o ușoară creștere de 1 cm între 1873 și 1880, urmată de o scădere similară între 1880 și 1890. După aceea, înălțimea medie a bărbaților a crescut semnificativ, sugerând că înălțimea este un indicator sensibil al situației economice, în special pentru clasa muncitoare.
Cu toate acestea, profesorul Bogin a observat că alte perioade de criză globală, precum Marea Depresiune a anilor 1930, precum și cele două războaie mondiale, nu au avut un efect similar asupra înălțimii. Acest lucru ar putea fi atribuit politicilor guvernamentale de sprijinire a forței de muncă și a speranței pentru viitor.
Concluzia sa subliniază importanța fundamentală a afectivității și a perspectivei optimiste asupra vieții în dezvoltarea copiilor, reamintind că aceste aspecte sunt la fel de esențiale ca și ceilalți factori în asigurarea unei creșteri sănătoase și armonioase. Studiul său a fost publicat în Journal of Physiological Anthropology.
