Un manuscris scris de regina Elisabeta I a Angliei a fost descoperit, după ce a trecut neobservat de mai bine de un secol, scrie BBC.
Un istoric literar de la Universitatea East Anglia a făcut o descoperire uimitoare în Biblioteca Lambeth Palace din Londra.
A făcut-o pe detectivul pentru a strânge o serie de indicii pentru a stabili că regina era autorul scrierilor.
Lucrarea este o traducere a unei cărți în care istoricul roman Tacitus a scris despre beneficiile conducerii monarhice.
În timpul căutării în bibliotecă a traducerilor lui Tacitus, dr. John-Mark Philo a găsit misteriosul manuscris de 42 de pagini.
El a stabilit că a fost scris pe un tip de hârtie foarte specific, care „câștigase o proeminență specială” în Curtea dinastiei Tudorilor în anii 1590.
„Cu toate acestea, la curtea Tudorilor a existat un singur traducător căruia i-a fost atribuită o traducere a lui Tacitus și care folosea aceeași lucrare în traducerile și corespondența ei privată – regina însăși”, a adăugat dr. Philo.
Dr. Philo a spus că Tacitus „a fost întotdeauna considerat istoricul subversiv, iar mai târziu a fost învinuit de Charles I ca anti-monarhic”, ceea ce ridică întrebări de ce ar fi fost de interes pentru Elizabeth.”
„Își întemeia ghidul despre cum să guverneze sau pentru evitarea unor exemple de reguli greșite?”, s-a întrebat Dr. Philo.
În mod alternativ, traducerea ar fi putut fi doar un hobby pentru o regină despre care se știe că s-a bucurat de istoria clasică.
Manuscrisul se află la Lambeth încă din secolul al XVII-lea, dar este prima dată când autorul a fost identificat.
Elisabeta I a fost regina Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558, până la moartea sa, 24 martie 1603. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn.
Domnia reginei Elisabeta, cunoscută ca și Regina Fecioară, este denumită era elisabetană sau epoca de aur, fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. Cei 44 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului și au ajutat la crearea identității naționale.