Războiul neștiut dintre Stalin și Hitler

Dupa 1930, liderul URSS Iosif Visarionovici Stalin devenise deja obsedat de putere si suspiciunile sale cresteau pe masura ce se auzeau critici la adresa stilului sau de conducere. Una dintre marile banuieli ale „Tatucului” se referea la insinuarea in societatea sovietica a elementelor cu conceptii hitleriste, anticomuniste si idei apropiate de cele ale marelui dusman, Trotki. Dar in esenta, Stalin se temea de influenta crescanda a lui Hitler, devenit cancelar in 1933.

Conspiratie si purificare

 Dupa 1930, Stalin era convins ca dusmanii Revolutiei din octombrie se organizeaza in asociatii secrete, menite sa comploteze impotriva lui personal. Pe langa dusmanii politici rusi, cei care avusesera idei diferite de ale sale cu privire la dezvoltarea economica si implicit politica a URSS, aparuse o noua categorie de „dusmani potentiali”, alimentati de ideile totalitare ale noului calcelar german Adolf Hitler. Stilul dictatorial al lui Hitler, sub care Republica de la Weimar devenise al Treilea Reich, se asemana izbitor cu cel al lui Stalin. Dar in Germania exista o organizatie care-l nelinistea permanent pe Stalin. Este vorba despre „Tineretul hitlerist”, ramura a Partidului Nazist infiintata inca din 1922. Aceasta cuprindea adolescenti cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani. Exista si „Liga fetelor germane”. Conform conceptiilor lui Hitler, „Tinetetul hitlerist” avea si o componenta militara, care prin actiunile sale intimida adversarii politici ai führerului.

 Organizatia adolescentilor hitleristi ajunsese in anii 1930 la peste 25.000 de membri. In aceste circumstante, Stalin se decide sa porneasca un „razboi secret” impotriva lui Hitler, sub forma unor purificari sangeroase, dincolo de litera legilor. Mai multe plenare ale Comitetului central al partidului Comunist al URSS atrasesera atentia asupra pericolului infiltrarii in societate a „dusmanilor tarii”. Au fost decise represiuni politice aspre si s-a ajuns, dupa cum se stie, si la „Marea purificare” din anii 1936-1938.

 Inainte de uriasa razbunare asupra unor ipotetici dusmani, Stalin a decis sa fie arestati adolescentii de la Scoala Karl Liebknecht din Moscova. La fel au patit si cei de la orfelinatul nr.6 din Moscova. Stalin credea ca refugiatii germani (plecati din cauza politicii interne a lui Hitler) conspira impotriva lui. Pe seama acestora, politia secreta „Cheka” si comisarii poporului au pus acte de sabotaj si alte actiuni „contrarevolutionare”, ca si apartenenta secreta la „Tineretul hitlerist”. Au fost operate mii de arestari si deportari in lagarele de munca fortata. Multe persoane au fost condamnate la moarte, iar numerosi arestati au decedat in inchisori din cauza tratamentelor la care au fost supusi. In 1938, din ordinul NKVD-ului, zeci de tineri au fost arestati sub acuzatia de „grup afiliat Tineretului hitlerist”. Au fost executate 40 de persoane.

Reabilitarea

 Dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953), mai multe informatii despre influenta hitlerista in randul cetatenilor sovietici au infirmat existenta unor organizatii similare sau afiliate „Tineretului hitlerist”. In „Raportul secret al lui Hrusciov” (din 1956, la Congresul al 20-lea al PCURSS) sunt descrise uriasele abuzuri facute de autoritatile staliniste in perioada anilor 1930, cand valul persecutiilor sangeroase s-a extins si asupra cetatenilor rusi de origine germana, banuiti de spionaj.