În capitala Iranului, Teheran, și în numeroase alte orașe, mase vaste de iranieni au ieșit în stradă, cerând încheierea Republicii Islamice și, în multe locuri, restaurarea monarhiei. Tineri și bătrâni, bogați și săraci, iranieni din toate colțurile țării își exprimă furia față de establishmentul cleric care îi guvernează de aproape jumătate de secol.
Voci din inima protestelor: deznădejde și hotărâre
În pofida unui blackout sever al internetului, care face dificilă cunoașterea întregii imagini, discontentul este imens. O tânără din Teheran a spus BBC că protestează pentru că i-au fost „furate” visele și vrea ca regimul să știe că „încă avem o voce pentru a striga, un pumn pentru a-i lovi în față”.
Un alt protestatar, Sina (29 de ani) din Karaj, observă: „Oamenii devin acum mai îndrăzneți. Am fost să cumpăr alimente și oamenii vorbeau cu voce tare împotriva regimului în plină zi!”
Nemulțumirile sunt multiple: de la absența libertăților politice și corupție, până la criza economică care a dus la creșteri debilitante ale prețurilor. Scânteia protestelor actuale a fost aprinsă pe 28 decembrie, de o grevă a negustorilor din bazarul istoric al Teheranului, nemulțumiți de prăbușirea valorii monedei iraniene.
Un protest cu o nuanță nouă: chemări pentru monarhie
În timp ce unele lozinci de pe străzi sunt familiare („Moarte dictatorului!”, „Libertate, libertate!”), protestele recente au adus un element nou: strigătele „Pahlavi se va întoarce”, o referire la Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului.
Pentru unii, acesta este văzut ca unica cale de ieșire din criză. Pentru alții, este mai degrabă un semn al disperării de a scăpa de regimul actual și al lipsei alternativelor viabile. „Nu sunt cea mai mare admiratoare a lui Reza Pahlavi… dar a fi și a rămâne uniți este mai important acum”, spune Maryam (27 de ani) din Teheran.
Un sentiment schimbat față de 2022
Mulți compară valul actual cu protestele masive din 2022, declanșate de moartea tinerei Mahsa Amini. Atunci, protestul a fost marcat de doliu. Acum, tonul este diferit. „Dar oamenii par mai furioși și mai hotărâți acum”, notează Maryam. Acest sentiment este alimentat și de implicarea unor persoane din familii afiliate regimului, care participă la proteste în secret.
Un moment extraordinar cu un final imprevizibil
Situația din Iran este una extraordinară, care combină o criză economică profundă, o nemulțumire socială endemică și apariția unor simboluri politice noi. Protestele arată o societate care și-a pierdut teama și care își testează limitele în fața unui regim puternic. Unde va duce acest impuls colectiv rămâne însă o întrebare fără răspuns clar, într-o țară izolată informațional și într-o regiune instabilă.
