În perioada martie 2020 – iunie 2022, familiile din Toronto au traversat unul dintre cele mai lungi lockdown-uri din lume. Școlile din Ontario au fost închise pentru învățarea în persoană timp de peste 27 de săptămâni, mai mult decât în oricare altă provincie sau teritoriu, iar restricțiile guvernamentale privind spațiile publice au durat luni de zile. Părinții s-au confruntat cu provocarea de a-și gestiona munca, îngrijirea copiilor și școala virtuală.
Am intervievat mame cu copii mici pentru a reflecta asupra modului în care au gestionat practicile de utilizare a ecranelor de către copii în această perioadă tumultuoasă.
Studiul nostru face parte dintr-un efort de cercetare colaborativ mai amplu, implicând cercetători din Australia, Statele Unite, China, Columbia, Coreea de Sud și Regatul Unit.
Experiențele copiilor în ceea ce privește consumul și producția de media pot varia semnificativ în funcție de context, inclusiv reglementările guvernamentale și diferențele socio-economice.
Interviurile noastre sugerează că mamele se confruntă cu o presiune continuă în ceea ce privește negocierea utilizării tehnologiei de către copii. Ele au nevoie de sprijin în gestionarea acestor noi realități.
Negocierea constantă a utilizării media Între ianuarie și iulie 2022, am intervievat 15 mame din zona metropolitană Greater Toronto prin intermediul platformei Zoom. Am recrutat participanți din 10 grupuri de părinți de pe Facebook, iar singurele răspunsuri au venit din partea mamelor. Copiii acestora aveau între patru și 12 ani, iar familiile se aflau în diferite zone, inclusiv centrul și nordul orașului Toronto, precum și Burlington și Niagara.
Toate mamele aveau parteneri de viață, cu excepția uneia care era mamă singură, iar celălalt părinte era în străinătate. Majoritatea familiilor se încadrau în clasa de mijloc. Atunci când li s-a cerut să descrie originile rasiale și etnice ale ambilor părinți, au fost oferite o varietate de răspunsuri, inclusiv asiatic de sud-est, chinez, evreu, alb, chinez-canadian, scoțian, “născut în India și acum canadian” și canadian.
Mamele au împărtășit că pe parcursul marii părți a pandemiei, au fost nevoite să reevalueze și să renegocieze utilizarea tehnologiei de către copii. Negocierile s-au axat pe timpul petrecut în fața ecranelor și pe spațiile din casă în care copiii foloseau tehnologia.
Aceste negocieri și decizii au fost însoțite de implicații morale. Ele au fost, de asemenea, influențate de valorile și practicile fiecărei familii, combinate cu anxietățile legate de viitorul copiilor și cu nostalgia mamelor pentru propria copilărie, care se desfășura în vremuri mai puțin complexe din punct de vedere tehnologic.
Gestionarea timpului Reflecțiile mamelor asupra timpului petrecut în fața ecranelor au fost complexe, uneori contradictorii.
De exemplu, unele mame considerau că anumite perioade de utilizare a ecranelor erau “bune” atunci când implicau dezvoltarea abilităților, oportunități educaționale, comunicarea cu prietenii sau familia, sau când erau activități desfășurate în familie (precum vizionarea filmelor sau jocurile video, sau petrecerea timpului împreună în lumea jocurilor online).
Alte mame priveau cu îngrijorare jocurile video jucate singure sau cu prietenii. Ele se temeau de izolare și de dependență. Familii au adoptat strategii de monitorizare a timpului petrecut în fața ecranelor prin intermediul cronometrelor, programării perioadelor de utilizare a ecranelor și limitării accesului copiilor la WiFi sau la dispozitive.
Sentimentul de vinovăție Mai multe mame au menționat recomandările făcute de pediatri și cercetători cu privire la timpul petrecut în fața ecranelor, iar multe au simțit că aceste recomandări le-au pus o presiune și așteptări imense pe umerii lor în calitate de părinți în timpul pandemiei. Cu toate că aceste recomandări erau considerate ideale, urmarea lor se dovedea mai complicată.
Una dintre mame a afirmat: “Sunt destul de sigură că am încălcat toate acele reguli.” Ea a descris experiența parentingului în timpul pandemiei ca fiind “un echilibru imposibil,” în care uneori “televizorul a devenit [părintele] acum, pentru că trebuia să termin lucrurile pentru a putea să generez venituri.”
Prezența crescută a tehnologiei în casă și timpul tot mai îndelungat petrecut în fața ecranelor de către copii erau asociate cu sentimentul de vinovăție, fie că mamele simțeau că își dezamăgeau copiii prin faptul că nu puteau interacționa cu aceștia, fie că își neglijau munca din cauza “ignorării sarcinilor.”
Gestionarea spațiului Problema nu era doar timpul petrecut în fața ecranelor, ci și tipul de ecrane folosite, locurile în care erau folosite și scopul (timp liber sau școală). Spațiile din locuințe au suferit schimbări semnificative pe fondul lockdown-urilor.
Casele cu plan deschis au făcut mai ușor să vezi ce fac copiii cu tehnologia în timpul liber, dar au creat distragere atunci când copiii și părinții încercau să lucreze și să învețe de acasă.
Părinții care au permis copiilor să folosească tehnologia în dormitoare au constatat că acest lucru permitea o mai mare concentrare, atât pentru copii în timpul școlii, cât și pentru părinți în timpul lucrului de acasă. Cu toate acestea, această aranjare a făcut dificilă monitorizarea activităților copiilor online.
Unii părinți au depus eforturi suplimentare pentru a asigura accesul la WiFi în toate zonele locuinței, iar tehnologia cu comandă vocală, precum Alexa, a făcut ca aspectul digital să pătrundă în zonele pe care părinții le consideraseră anterior liber de tehnologie.
Cu școala online, multe mame au fost nevoite să stea aproape de copiii lor pentru a-i menține concentrați și pentru a-i ajuta cu tehnologia. Această situație a fost chiar mai dificilă pentru familiile cu doi sau mai mulți copii în vârstă școlară.
Una dintre mame a descris sprijinirea a doi copii în mediul online ca fiind un “ping-pong constant” între aceștia. Efortul de a lucra de acasă și de a-i susține pe copii a fost extenuant. Multe mame au descris sentimentul de frustrare pe măsură ce scurtele perioade de izolare s-au transformat în luni întregi, fără perspective clare de revenire la normalitate.
Transformări semnificative în utilizarea tehnologiei pentru familiile Pe măsură ce pandemia avansa, deciziile și negocierile privind timpul petrecut în fața ecranelor și locurile unde acest timp era petrecut în casă erau în curs de desfășurare și, probabil, imposibil de a le corecta în totalitate.
Utilizarea tehnologiei a suferit transformări semnificative pentru familiile din timpul pandemiei. Unii copii au fost introduși în lumea tehnologiei cu totul, pe măsură ce familiile au achiziționat noi dispozitive, platforme și aplicații. În locul unui singur computer pentru întreaga familie, fiecare copil avea acces la propriul dispozitiv. Acest lucru a influențat modul în care mamele au gestionat timpul și spațiul pentru copii și pentru întreaga familie.
Deciziile mamelor privind utilizarea media în fața ecranelor de către copii sunt înconjurate de preocupări legate de a fi un “părinte bun”, de îngrijorările legate de copilăria și viitorul copiilor și de realitățile muncii de acasă.
Nu există cale de întoarcere la realitățile tehnologice de dinaintea pandemiei. Mulți copii dispun acum de noi dispozitive, spații pentru utilizarea acestor dispozitive și așteptări privind utilizarea tehnologiei pentru activități care în trecut erau desfășurate offline.
Este necesară acceptarea unei responsabilități partajate Este insuficient să ne bazăm pe faptul că societatea noastră poate gestiona schimbările aduse în utilizarea tehnologiei acasă și povara responsabilității care revine mamelor doar prin oferirea de către profesioniștii medicali a unor ghiduri privind timpul petrecut în fața ecranelor. Soluțiile cu abordare unică, precum ghidurile privind timpul petrecut în fața ecranelor, nu reușesc să țină cont de complexitatea tehnologiei în familiile moderne.
Este necesară desfășurarea unor discuții mai ample care să includă responsabilitățile companiilor de social media și ale furnizorilor de tehnologie educațională, ale școlilor și ale factorilor de decizie pentru a sprijini familiile în navigarea în aceste noi realități.
