O imensa ambarcatiune incarcata cu toate speciile de animale din lume, navigand pe apele Potopului biblic in urma ploilor catastrofice dezlantuite de Creator pentru a pedepsi lumea incarcata de pacate. Aceasta reprezentare a dainuit de-a lungul timpurilor. In urma descifrarii, de catre asiriologul englez Irving Finkel, a cuneiformelor (cea mai veche scriere din lume) gravate pe o tablita mesopotamiana care a ajuns la British Museum din Londra, mitul biblic va avea o noua „infatisare”.

 Pe tablita sunt relatate detalii legate de constructia ambarcatiunii destinate sa salveze cate o pereche din toate speciile de animale de pe Terra, cu 1.000 de ani inainte de cea care figureaza in textul biblic. O arca a carei forma era rotunda. Tablita, realizata din lut, a fost gravata intre anii 1900-1700 i.Ch. Documentele anterioare in care este evocat Potopul au aparut incepand cu secolul al VI-lea i.Ch. Amintim cele 12 tablite provenind din „biblioteca lui Assurbanipal”, ultimul rege asirian, in care este descrisa, in versuri, Epopeea lui Gilgamesh (2600 i.Ch.), un suveran semilegendar. In cea de-a XI-a tablita in care este descris dezastrul provocat de ploile diluviene si in care apare figura lui Noe, zeii revoltati de pacatele oamenilor au decis sa-i distruga. Cea care, cuprinsa de remuscari, da o sansa renasterii vietii, prin intermediul lui Noe, al familiei sale si al animalelor imbarcate este zeita intelepciunii Ea-Enki. Il desemneaza pe Noe ca salvator al omenirii dupa ce va construi arca.

 In urma cu 113 ani, un eminent asiriolog din Londra, a relevat existenta unei povestiri legate de Potop, gravata pe o tablita mesopotamiana. Din 1873 si pana in prezent au fost descoperite alte 9 documente care faceau referire la acest mit. In niciunul insa nu era descrisa atat de amplu si detaliat constructia ambarcatiunii in maniera in care acest subiect a fost relatat pe tablita descoperita in acest an in urma unor sapaturi efectuate in Ninive, capitala anticei Assyria, de pe teritoriul Irakului.

Tradusa dupa 30 de ani

 Istoria tablitei de la British Museum a debutat in 1985, cand un grup de oameni de stiinta a pus ochii pe tablita din argila, prezentata la muzeu de un colectionar care a mostenit-o de la tatal sau, acesta aducand-o din Irak, in 1948. In pofida insistentelor specialistilor in limba asiriana de a lasa un timp nedeterminat tablita la muzeu pentru a fi studiata, colectionarul a refuzat. De-abia in 2009 o va pune la dispozitia lui Irving Finkel. Pe masura ce o traducea, a inteles ca este vorba despre un „manual de constructie”.

 Pentru prima oara sunt descrise dimensiunile precise ale ambarcatiunii. Este evocat un personaj pe nume Atrahasis, un proto-Noe babilonian, care a construit o arca rotunda (ambarcatiunile rotunde erau folosite in antica Mesopotamie pe rute fluviale construite din trestie impletita, etansata cu bitum). Zeita Enki il sfatuieste pe Atrahasis sa construiasca o ambarcatiune rotunda cu suprafata de 3600 m2 si cu diametrul de 70 de metri.