Tăiatul porcului sau Ignatul este una dintre cele mai mari sărbători de iarnă și se sărbătorește în fiecare an pe 20 decembrie. Acum începe perioada sărbătorilor de iarnă, care impune interdicții specifice cusutului, torsului și spălatului.
De Ignat nu se coase și nu se spală. Pe femeia care nu se supune o găsește Ignatul, adică se îmbolnăvește.
În ajunul tăierii porcului de Ignat, în unele regiuni ale țării se păstrează obiceiul de a fierbe grâu în fiecare casă, grâu pe care stăpânul casei trebuie să-l tămâie și să-l binecuvânteze. Toți ai casei trebuie să mânce din acest grâu, iar ceea ce rămâne se aruncă dimineața la păsări. Numai așa vor fi cu toții feriți de necazuri și supărări.
Tăiatul porcului și obiceiuri de Ignat la sate
Încă de dimineaţă, sătenii îşi pregătesc cele necesare pentru tăiatul porcului şi pregătirea preparatelor tradiționale din carne de porc.
În toată agitația, cei mai fericiţi sunt copiii, căci ei vor fi urcaţi pe porcul pârlit şi curăţat, pentru a fi voioşi tot anul. Tot copiii au parte de bășica porcului, din care vor face o minge cu care se vor juca printre picioarele adulților.
În unele sate, copiii sunt însemnaţi pe frunte cu sângele animalului, în semnul crucii, pentru a fi feriţi de boli de-a lungul anului următor.
Alte obiceiuri cer ca înainte de a începe sacrificiul, porcul să fie însemnat cu o tăietură în formă de cruce pe frunte şi pe spate, zicându-se: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!
Când vii cu porcul tăiat în casă, trebuie adusă mai întâi căpățâna cu râtul înainte, pentru a avea parte de noroc.
Tăiatul porcului ca ritual păgân
Mai puțin cunoscut este faptul că tăiatul porcului sau Ignatul este o sărbătoare păgână în care demonismul spiritual este la apogeu. Păstrarea Ignatului până în zilele noastre și tăiatul porcului înainte de Crăciun, chiar dacă a ajuns să fie mai degrabă o tradiție gastronomică, este dovada vie a rezistenței sărbătorilor păgâne în tradițiile românilor.
Poți să lucrezi în ziua de Ignat doar dacă înfăptuiești un sacrificiu prin tăiatul porcului.
Ignatul este dominat de prezența patronului justițiar, Ignat sau Inătoarea, care pedepsește cu cruzime, fără drept de apel, pe cei care nu respectă prescripțiile. Dacă la început pedeapsa cerea jertfe umane, acestea au fost înlocuite treptat cu sacrificarea animalelor. Se puteau sacrifica porci sau găini, de preferat de culoare neagră. Uneori era suficient chiar și numai un simulacru. Dacă nu tăiai un porc sau măcar o găină, atunci puteai să dai socoteală fie și numai înțepând creasta unei găini negre.
Dacă vezi sânge în ziua de Ignat ești ferit de boli.
Sacrificiul ritual, făcut exemplar de către Ignat, un sfânt fără cruce, este susținut atât de obiceiul pomana porcului, cât și de credințele străvechi care justifică tăiatul porcului de Ignat prin perpetuarea speciei animalului prin sacrificiu.
În vremurile în care tăiatul porcului de Ignat era încă un ritual păgân, sacrificiul animalului avea o puternică semnificație mistică. Tăiatul porcului și mai ales tăierea porcilor negri, era un ritual pentru obținerea de remedii magice.
Dacă porcul sacrificat este negru, ai grijă să pui o strachină cu mei dedesubt, în care să se adune sângele. Dupa ce meiul se usucă, macină-l și afumă cu el copiii ca să le treacă de guturai.
Tradiția Sfântului Ignat
Se zice că ar fi trăit cândva demult un om pe numele lui Ignat. Vrând el să taie într-un an porcul a dat greș cu securea și și-a lovit tatăl în cap, omorându-l pe loc. L-a îngropat, i-a făcut pomeni și de necaz a plecat în lume.
Pe drum s-a întâlnit cu un preot căruia i-a povestit păcatul său. Preotul l-a ascultat și i-a zis să facă o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu fără să le ceară nimic în schimb. I-a mai cerut și să îngroape la loc știut un tăciune și să aștepte să răsară din el o tufă.
Ignat ajunge la un râu, face luntrea, pune tăciunele în pământ și se însoară. Se adăpostește cu soața lui într-o cocioabă, nu departe de râu. Anii trec. Într-o noapte, Ignat aude strigăte de ajutor de pe malul celălalt al râului. Se urcă în luntre și trece apa într-un suflet, dar nu găsește pe nimeni dincolo, așa că se întoarce acasă.
La puțin timp aude iarăși strigăte de ajutor. Se grăbește din nou să treacă râul în luntrea lui și de data aceasta găsește pe malul celălalt doi moșnegi, pe care îi aduce acasă.
Om simplu, Ignat le spune povestea lui și își recunoaște păcatele, care crede că sunt acum mai grele. El crede nu numai că și-a omorât tatăl, dar și că alți oameni au murit înecați în noaptea aceea pentru că nu a ajuns la timp să-i salveze.
Moșnegii, care sunt de fapt Dumnezeu și Sfântul Petre, îl ascultă fără să zică nimic. Uitându-se în jur, văd în casă sărăcie mare. Copiii plâng de foame. Mama lor, soția lui Ignat, îi amăgește că a pus la copt ceva pe sobă, sub un ștergar. Unul dintre moșnegi o întreabă ce a pus acolo și femeia recunoaște cinstit că nimic. Atunci el îi spune să ridice ștergarul. Sub el, femeia găsește o pâine mare, proaspătă și aburindă.
În același timp, pe masa din fața moșneagului s-au aprins singure două lumânări. Ignat și-a dat atunci seama pe cine are oaspeți în cocioaba lui. Smerit, el s-a aruncat la picioarele celor doi moșnegi și le-a sărutat tălpile.
Atunci Dumnezeu i-a zis: Hai cu noi! Ignat s-ar fi dus, dar se gândea la copii și la femeia lui. Cine avea să se ocupe de ei, cu el plecat? Dar Dumnezeu i-a spus că grija familiei o s-o poarte El, așa că Ignat a acceptat să plece împreună.
Când au ieși din casă, au trecut pe lângă locul știut de Ignat în care îngropase tăciunele și unde acum crescuse o tufă înverzită. Acesta a fost semn că păcatul i-a fost iertat.
Cei trei au mers împreună ani în șir. Într-o zi, au întâlnit o trăsură cu doi boieri în urma căreia veneau măgari încărcați cu mărfuri scumpe. Dumnezeu l-a întreabat pe Ignat dacă îi recunoaște pe acei oameni. Când Ignat i-a spus că nu, Dumnezeu s-a mirat: Cum așa? Doar sunt copiii tăi!
Ignat a intrat în vorbă cu ei și când s-au recunosc unii pe alții au plecat mai departe împreună.
Tradiții de Ignat despre vreme
Când tai porcul de Ignat, înainte de Crăciun, uită-te bine la splina lui. Grosimea splinei prevestește cât de grea va fi iarna care vine. Când splina e peste tot groasă, iarna va fi grea de la început până la sfârșit. Dacă splina e doar la un capăt înainte sau înapoi mai groasă, iarna va fi doar la început sau la sfârșit mai grea. Dacă splina e mai umflată la mijloc, așa și iarna o să fie mai grea la mijloc.
Primăvara, seamănă porumbul în aceeași zi din săptămână în care a picat Ignatul. Adaugă în cuib și semințe de dovleac ca să ai parte de rod bogat.
