Alegerea unui câine în locul altui animal de companie ar putea să nu fie influenţată de animalele de care o persoană a fost înconjurată în copilărie, ci de structura genetică, potrivit unui studiu efectuat de cercetători din Suedia şi Marea Britanie, citat de The Independent.
Oamenii de ştiinţă au dorit să afle dacă preferinţa pentru câini este ”ereditară”. Pentru aceasta, cercetătorii au comparat structura genetică a 35.035 de perechi de gemeni înscrişi în baza de date Twin Registry din Suedia.
În timp ce gemenii identici împărtăşesc întregul genom, gemenii non-identici au în comun doar aproximativ jumătate din genomul lor. Analizând structura genetică a gemenilor oamenii de ştiinţă pot compara impactul factorilor de mediu cu cel al factorilor genetici.
Potrivit studiului publicat în jurnalul Scientific Reports, în cazul în care unul dintre gemenii identici deţine un câine, amândoi au mai multe şanse de a fi proprietari de câini, fapt pus de oamenii de ştiinţă pe seama genomului comun.
În ceea ce priveşte gemenii non-identici, aceştia au o probabilitate mai mică de a deţine amândoi câini.
Totodată, gemenii au mai multe şanse de a avea amândoi o preferinţă pentru câini în cazul în care împart acelaşi mediu, factor evaluat de cercetători doar în cazul adulţilor tineri.
“Am descoperit că factorii genetici adiţionali au contribuit în mare măsură la deţinerea câinilor, ereditatea fiind estimată la 57% în cazul femeilor şi la 51% în cel al bărbaţilor”, au afirmat cercetătorii.
Una dintre autorii principali ai studiului, Tove Fall, profesoară de epidemiologie moleculară la Universitatea Uppsala, a declarat că echipa sa a fost “surprinsă să constate că structura genetică a unei persoane pare să influenţeze în mod semnificativ deţinerea unui câine”.
“Ca atare, aceste constatări au implicaţii majore în mai multe domenii asociate cu înţelegerea interacţiunii câine-om pe parcursul istoriei şi în vremurile moderne”, a spus ea.
Carri Westgarth, specialistă în interacţiunea om-animal la Universitatea din Liverpool şi coautoare a studiului, a completat că rezultatele studiului sunt semnificative deoarece acestea ”sugerează că presupusele beneficii pentru sănătate aduse de deţinerea unui câine, raportate în unele studii, s-ar putea explica parţial prin genetica diferită a persoanelor studiate”.
Patrick Magnusson, autor principal al studiului şi profesor asociat de epidemiologie la Karolinska Insitutet, a explicat că studiul nu a putut identifica exact genele ce stabilesc dacă o persoană are o probabilitate mai mare de a deţine un câine. Cu toate acestea, studiul ”demonstrează cel puţin, în premieră, că genetica şi mediul înconjurător joacă roluri aproximativ egale în determinarea (probabilităţii) de a deţine câini”, a afirmat Magnusson.
”Următorul pas evident este acela de a încerca să se identifice variaţiile genetice care influenţează această alegere şi modul în care acestea sunt asociate cu trăsăturile de personalitate şi cu alţi factori, precum o alergie”, a adăugat profesorul.
