Obiectul este atât de mic și de puțin luminos în observații, încât astronomii au avut nevoie de câteva săptămâni pentru a confirma că nu este un satelit scos din funcțiune sau un fragment al unuia.
Centrul pentru Planete Minore al Uniunii Astronomice Internaționale, care monitorizează asteroizii, cometele și alte corpuri mici din sistemul solar, a denumit noul obiect 2026 QQ8 la sfârșitul lunii octombrie.
Deși termenul „mini-lună” nu reprezintă o denumire oficială, astronomii l-au folosit anterior pentru a descrie câteva obiecte naturale, inclusiv 2006 RH120, care a petrecut aproximativ un an pe orbita Pământului, și 2020 CD3, care a orbitat în jurul planetei noastre timp de aproximativ trei ani.
Totuși, nu este neobișnuit ca Pământul să aibă asemenea însoțitori temporari.
„În medie, probabil că există unul în orice moment”, a declarat Matthew Payne, directorul Centrului pentru Planete Minore. „Rămân în apropiere câteva săptămâni sau luni. Uneori nu există niciunul, alteori sunt câțiva.”
Catalogul acestor vizitatori este relativ restrâns, deoarece, de obicei, trec neobservați.
„Majoritatea sunt foarte mici”, a adăugat Payne. „De multe ori sunt puțin prea departe și, în același timp, se deplasează foarte repede din perspectiva noastră, iar ambele lucruri fac extrem de dificilă detectarea lor prin metodele actuale de observare.”
În prezent, nu există motive de îngrijorare că 2026 QQ8 ar putea lovi planeta noastră. Avantajul dimensiunilor sale reduse este că, inclusiv dacă ar pătrunde în atmosferă, s-ar dezintegra fără să provoace pagube.
„În cel mai spectaculos caz, am vedea un meteor strălucitor pe cer și am auzi o mică bubuitură”, a spus Payne.
O detectare dificilă
Astronomul Krisztián Sárneczky a detectat obiectul în august, atribuindu-i provizoriu denumirea Sar2901.
„Căutam asteroizi din apropierea Pământului, așa cum am făcut în fiecare noapte senină începând din 2020”, a declarat Sárneczky, coordonator de cercetare la Observatorul Konkoly din Ungaria, într-un e-mail.
„În momentul descoperirii, arăta exact ca ceilalți aproape 400 de asteroizi din apropierea Pământului pe care îi găsisem. Natura sa aparte a devenit evidentă abia mai târziu, în urma calculelor orbitale precise.”
Asteroizii din apropierea Pământului sunt cei ale căror orbite îi aduc relativ aproape de planeta noastră. Aceste corpuri stâncoase fac parte dintr-o categorie mai largă, numită obiecte din apropierea Pământului (NEO), care include și cometele.
Imediat după descoperirea noii mini-luni, comunitatea astronomică era împărțită în privința originii sale, existând atât ipoteza unui obiect natural, cât și cea a unuia artificial.
Abia după ce au analizat, timp de câteva săptămâni, modul în care radiația solară influența mișcarea obiectului, astronomii au putut confirma natura acestuia, a explicat Sárneczky.
Cu ajutorul telescopului Lowell Discovery din Arizona și al telescopului de 2,2 metri al Universității din Hawaii, situat pe Mauna Kea, cercetătorii au confirmat în cele din urmă că 2026 QQ8 este un obiect natural.
Cum au loc aceste fenomene
Originea exactă a corpului stâncos „face încă obiectul cercetărilor”, a spus Payne, însă majoritatea obiectelor din apropierea Pământului provin din centura de asteroizi, o regiune situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, care conține milioane de corpuri stâncoase de diferite dimensiuni ce orbitează în jurul Soarelui.
De-a lungul a milioane de ani, forțele gravitaționale pot modifica orbitele unora dintre aceste obiecte, deplasându-le spre regiunile interioare ale sistemului solar.
„Dacă unul dintre aceste obiecte din apropierea Pământului, care orbitează relativ aproape de planeta noastră, se apropie cu o viteză suficient de mică încât să nu treacă pur și simplu pe lângă noi, uneori poate avea loc o întâlnire gravitațională lentă cu Pământul”, a explicat Payne.
„Obiectul se deplasează odată cu Pământul, apoi se apropie treptat tot mai mult și începe să resimtă din ce în ce mai puternic forțele gravitaționale ale planetei noastre, dar și, într-o anumită măsură, pe cele ale Lunii. Acestea îi pot modifica ușor orbita inițială, iar obiectul poate începe să se rotească în jurul Pământului.”
Potrivit lui Payne, astronomii au identificat aproximativ 40.000 de obiecte din apropierea Pământului și aproximativ 1,5 milioane de obiecte în întregul sistem solar, însă acest număr urmează să crească substanțial.
Observatorul Vera C. Rubin din Chile, care utilizează un telescop dotat cu cea mai mare cameră digitală din lume, desfășoară în prezent un program de cercetare cu durata de zece ani, numit Legacy Survey of Space and Time (LSST).
Se estimează că acest program va identifica și cataloga asteroizi, comete și galaxii îndepărtate într-un ritm fără precedent.
„Când programul LSST va deveni pe deplin operațional, ne așteptăm să descopere foarte, foarte multe obiecte”, a declarat Payne.
„Estimăm că vom trece de la 1,5 milioane de obiecte cunoscute la 5 milioane.”
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.






