O veche anecdotă levantină, foarte actuală în România

Exista în Levant un fel de a spune anecdote, care cred că s-a pierdut. Globalizarea a nivelat sentimentele și reacțiile.

Mi-am amintit anecdota asta veche, la care – evident – nu râde nimeni, doar pentru că e foarte actuală în România.

…Doi prieteni de-o viață sunt nevoiți să se despartă o vreme. Unul dintre ei pleacă de cealaltă parte a lumii, unde – dacă Pământul nu e cum ar trebui să fie, adică plat – oamenii stau cu capul în jos. E țara cu cei mai incredibil de spectaculoși papagali.

Se îmbrățișează cu lacrimi în ochi, iar cel care pleacă îl întreabă pe cel care rămâne: “Ce să-ți aduc, prietene?”. Acela îi răspunde, fără să stea prea mult pe gânduri, semn că se gândise îndelung înainte: „Adu-mi un papagal și, cu el, cel mai frumos cuvânt din lume”.

Însă cel care a plecat – cum se întâmplă cu toți care pleacă – a uitat de promisiune. Iar nava ce urma să îl transporte acasă ridica ancora peste câteva ore. A alergat precipitat în port, unde păsărarii tocmai își strângeau tarabele. N-a obținut decât o bufniță, pe care în timpul lungii călătorii s-a străduit să o picteze cât mai colorat.

Prietenul a primit darul cu multă bucurie și s-a dus fiecare la casa lui. După o vreme, cel care dăruise bufnița își întâlnește bunul prieten și îl iscodește cu inima strânsă: „Ei, ce mai face papagalul? A început să vorbească?”. Dăruitul îi răspunde plin de speranță: „Nu vorbește încă, însă gândește mult”…

The post O veche anecdotă levantină, foarte actuală în România appeared first on Aleph News.