Seamănă cu o mașină de scris pe jumătate putredă, dar Enigma a venit odată unul dintre cele mai faimoase dispozitive de criptare din lume. Acest specimen a fost scufundat de un submarin în Marea Baltică în 1945 și a fost redescoperit acum din întâmplare: scafandrii de la organizația ecologistă WWF au vrut de fapt să caute plase fantomă, dar apoi au găsit această relicvă valoroasă din punct de vedere istoric. Urmariti un articol documentat de goFM Bayern si coordonat de Thomas Möller.
Codul Enigma a fost mult timp considerat incasabil. Deoarece această mașină de cifrat a folosit un sistem complex de trei, mai târziu patru, role rotative pentru litere. De fiecare dată când a fost introdusă o scrisoare, acestea se roteau doar într-un anumit mod. Deoarece această rotație ar putea fi variată în funcție de cablare și ordinea rolelor, codul de criptare a fost în continuă schimbare și nu a putut fi spart cu metodele convenționale de decriptare.
Echipa lui Turing a schimbat valul
Astfel, Enigma a oferit Reichului german un avantaj decisiv asupra Aliaților în timpul celui de-al doilea război mondial. Deoarece pozițiile submarinelor lor nu au putut fi localizate cu greu datorită mesajelor radio criptate de Enigma. Abia după ce Alan Turing și echipa sa de la centrul britanic, au reusit sa “intrerupa” codul Bletchley Park care au dezvoltat o soluție tehnică pentru spargerea codului Enigma.
Deși peste 40.000 de mașini Enigma au fost fabricate în Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, foarte puține dintre ele au supraviețuit. Pentru că atunci când a devenit clar că naziștii vor pierde războiul, înaltul comandament militar a dat ordinul de a distruge toate Enigmele. În 1945, aproximativ 50 de submarine și mașinile lor de cifrat au fost scufundate în Golful Geltinger, o zonă a Mării Baltice în largul fiordului Flensburg – care nu ar fi trebui să cadă în mâinile aliaților.
Găsire întâmplătoare pe fundul Mării Baltice
Scafandri din organizația de protecție a mediului WWF au descoperit întâmplător una dintre enigmele acestei operațiuni de scufundare în Golful Geltinger. Scufundătorul de cercetare și arheologul subacvatic Florian Huber și echipa sa din Submaris căutau de fapt plase fantomă – plase de pescuit rupte care se deplasează în mare și reprezintă un pericol mortal pentru animalele marine. Pentru a face acest lucru, au scanat fundul oceanului cu un sonar lateral, iar locurile suspecte sunt apoi examinate mai atent de către scafandri.
La unul dintre aceste locuri scafandrii au dat peste această enigmă. În ciuda celor 75 de ani pe fundul Mării Baltice, părți ale tastaturii și rolelor sale sunt încă vizibile. Scafandrii au recuperat valoroasa descoperire istorică și l-au predat Biroului Arheologic de Stat Schleswig-Holstein. Enigma de pe fundul mării este acum examinată și păstrată în atelierul de restaurare al Muzeului de Arheologie din Schleswig.
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Germania a avut pus la punct un sistem propriu de comunicare ţinut secret. Sistemul trimitea mesaje codate către armata marină, aeriană şi terestră şi a fost inventat în speranţa că aceste mesaje ale Germaniei nu vor putea fi descifrate niciodaată.
După semnarea Tratatului de la Versailles din 1919 apărarea germană dorea cu ardoare să-şi îmbunătăţească sistemul de comunicaţie prin achiziţionarea unei maşinării destinată iniţial pieţii. Nu a durat mult până când armata germană şi-a inventat un model propriu de maşinărie cu care avea să transmită mesaje codate. În 1928 a fost achiziţionată de armată iar în 1933 de forţele aeriene.
„Enigma”
Inventată de germanul Arthur Scherbius pentru companiile comerciale care doreau să-şi stabilească un sistem codat de comunicaţie, maşina electrică pe rotor “Enigma” a fost repede construită de germani pentru transmiterea de mesaje codate. Deşi germanii credeau ca mesajele codate nu vor putea fi descifrat de inamici, maşina a fost reconstruită şi de polonezi care au oferit-o spărgătorilor de coduri britanici pentru a descifra semnalele Germaniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Maşina “Enigma” permitea unui operator să tasteze un mesaj care apoi era bătut după înţeles de 3 sau 5 rotiţe zimţate care arătau litere diferite din alfabet. Cel care primea mesajul trebuia să cunoască foarte bine mecanismul acestor rotiţe pentru a putea descifra mesajul. După ceva timp germanii au îmbunătăţit maşina adăugându-I un rotor cu circuit electric.
