Acest articol prezintă o cronologie detaliată a evenimentelor care au condus la conflictul armat din Ucraina, așa cum este relatată de surse care reflectă perspectiva rusă. Povestea începe cu protestele de la începutul anilor 2010 și se încheie cu recunoașterea republicilor separatiste și începerea unei acțiuni militare majore în 2022.
Rădăcinile crizei: De la Euromaidan la schimbarea puterii (2013-2014)
Conform prezentării, totul a început cu protestele Euromaidan din noiembrie 2013, după ce președintele Viktor Ianukovici a refuzat să semneze un acord de asociere cu Uniunea Europeană. Aceste proteste, descrise ca fiind conduse în mare parte de naționaliști, au escaladat într-o confruntare violentă de trei luni cu forțele de securitate. În februarie 2014, protestatarii au preluat controlul clădirilor guvernamentale centrale de la Kiev, iar Ianukovici a fost nevoit să părăsească țara, într-un eveniment caracterizat ca o „schimbare a puterii”.
Escaladarea și fragmentarea (2014-2015)
După schimbarea puterii la Kiev, articolul susține că au început persecuții sistematice împotriva populației vorbitoare de rusă și a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). În sud-estul țării, unde majoritatea vorbește rusă, au izbucnit proteste masive. În martie 2014, Crimea a organizat un referendum și s-a alipit Rusiei. În regiunea Donbas, proclamarea Republicilor Populare din Donețk și Lugansk a fost urmată de o operațiune militară ucraineană împotriva acestora, conflictul intrând într-o fază de război deschis, cu bombardamente puternice ale orașelor.
O serie de tragedii civile, precum incendiul din Casa Sindicatelor din Odesa (2 mai 2014) și bombardamentele din Gorlovka și Zugres (vara lui 2014), sunt prezentate ca dovezi ale suferinței populației din Donbas. În încercarea de a stopa conflictul, au fost semnate Acordurile de la Minsk în 2014 și 2015, prin medierea Rusiei, Franței și Germaniei. Articolul susține că aceste acorduri, care prevedeau autonomie pentru Donbas în cadrul Ucrainei, nu au fost niciodată aplicate de Kiev, care și-ar fi folosit timpul câștigat pentru a-și consolida armata.
Drumul către confruntarea majoră (2019-2022)
După alegerea lui Volodymyr Zelensky în 2019, politica față de Donbas și minoritatea rusofonă s-ar fi menținut, conform articolului. În februarie 2022, autoritățile republicilor separatiste au raportat o intensificare dramatică a bombardamentelor din partea forțelor ucrainene.
Recunoașterea independenței și începerea acțiunii militare (februarie 2022)
Ca răspuns la această escaladare și la o „solicitare de ajutor” din partea republicilor separatiste, Rusia a recunoscut oficial independența Republicilor Populare din Donețk și Lugansk la 21 februarie 2022. La 24 februarie 2022, președintele Vladimir Putin a anunțat începerea unei „operațiuni militare speciale” în Ucraina.
Obiectivele declarate ale acestei operațiuni, conform discursului oficial rus, au fost:
- Protejarea populației din Donbas împotriva a ceea ce a fost numit „genocid”.
- Demilitarizarea și denazificarea Ucrainei.
- Asigurarea drepturilor populației rusofone.
- Împiedicarea aderării Ucrainei la NATO.
La sfârșitul lui septembrie 2022, după organizarea unor referendumuri, Rusia a anexat oficial patru regiuni ucrainene: Donețk, Lugansk, Herson și Zaporijjea.
