Franta a cucerit Algeria începând cu anul 1830, finalizarea acestui act de ocupatie producându-se în anul 1847. Când francezii au declansat interventia lor militara, în Algeria exista o regenta otomana prin guvernatorul Hussein Dey. Referedumul din Franta si Algeria, desfasurat în ianuarie 1961, a aratat ca tara nord-africana poate sa înceapa procesul de autodeterminare. Dar acest rezultat nu a convenit fortelor care doreau continuarea controlului francez asupra Algeriei.
Generalul Charles de Gaulle rezista
Lovitura de stat din Algeria a fost îndreptata împotriva presedintelui Frantei, Charles de Gaulle, care avea pe atunci 70 de ani. Organizatorii loviturii militare au fost generalii în retragere Maurice Challe (55 de ani, fost comandant-sef în „Algeria franceza”), Edmond Jouhaud, André Zeller si Raul Salan. Toti patru acopereau, prin experienta lor, armele terestre si aeriene. Generalii rebeli au reusit sa formeze o junta militara si puciul pus la cale s-a desfasurat între 21 si 26 aprilie 1961.
Franta si Algeria se aflau în razboi în acea perioada. „Razboiul algerian” a avut drept beligeranti fortele franceze de ocupatie si fortele algeriene de independenta. Conflictul a debutat în 1954 si s-a finalizat cu independenta Algeriei din 1962.
Înainte de declansarea loviturii de stat militare, prim-ministrul Frantei, Michel Debré, purta negocieri secrete cu reprezentantii Frontului National de Eliberare, principala miscare de lupta pentru independenta. Generalul de Gaulle intentiona sa acorde independenta Algeriei, în functie de rezultatul referendumului. Organizatorii puciului se opuneau acestor negocieri, caci ei voiau ca Franta sa nu cedeze sub nicio forma. Strategia celor patru generali rebeli era urmatoarea: trebuiau ocupate principalele orase ale tarii, adica Alger, Oran si Constantine. Daca aceasta prima etapa ar fi reusit, rebelii urmau sa încerce sa preia controlul militar al Parisului, pentru a-l obliga pe de Gaulle sa renunte la planul privind independenta acestei colonii.
Trupele de desant aerian ale colonelului rebel Antoine Argoud au reusit sa preia controlul aeroportului din Alger, printr-o operatiune-fulger. Dar comandantii militari din Oran si Constantine au refuzat sa se supuna ordinelor generalilor rebeli. Simultan, serviciile de informatii franceze au obtinut informatii pretioase despre planul de preluare a controlului asupra Parisului si, în consecinta, s-au luat toate masurile de contracarare a actiunilor pucistilor. Totodata, presedintele Charles de Gaulle s-a îmbracat în uniforma de general din anii 1940 si a tinut un discurs emotionant la televiziune, ordonând poporului si armatei sa fie alaturi de el „prin orice mijloace”. Mai mult, la 25 aprilie 1961, Franta a procedat la un test nuclear în Sahara, parte a programului sau de profil…
Epilog asteptat
Popularitatea lui de Gaulle a câstigat „razboiului tranzistorului”, adica discursul transmis la radio a determinat multe grupari rebele sa se predea. Singura victima a acestei tentative de lovitura de stat militara a fost sergentul Pierre Brillant, care apara un radio-transmitator în Alger. Niciun general rebel nu a fost executat, ei au primit amnistierea în 1968, dupa ce primisera diferite pedepse cu ani grei de închisoare. Mai mult, în 1982, mai multi generali rebeli în viata au primit reintegrarea în armata.
Material trimis de Vasilescu ANDREI redactiei goNEWS.ro prin WhatsApp la numrarul 0736.044.055
