Statele Unite lucrează la dezvoltarea unui nou aparat de zbor, denumit Liberty Lifter, destinat transportului de trupe și echipamente pe distanțe lungi în Pacific. Acest vehicul inedit utilizează efectul de sol, la fel ca faimoasele ekranoplane ale Uniunii Sovietice.
Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării (DARPA) dezvoltă un hidroavion capabil să transporte sarcini grele. O subsidiară a companiei Boeing a fost însărcinată să creeze un „demonstrator la scară reală” pentru acest proiect. Spre deosebire de un hidroavion obișnuit, precum AG600 „Kunlong” din China, Liberty Lifter profită de „efectul de sol” și se înscrie astfel în linia de succesiune a ekranoplanelor sovietice.
Efectul de sol și avantajele acestuia
Efectul de sol este un fenomen care apare atunci când un avion zboară la altitudini foarte joase. Aripile sale sunt astfel concepute încât să creeze o pernă de aer sub aparatul de zbor, permițându-i să „plutească” pe această pernă. Rezultatul este o viteză mai mare decât cea a unui vas și o capacitate de încărcare mai mare decât a unui avion obișnuit. Totuși, acest efect poate fi utilizat doar deasupra apei sau a unor suprafețe plane și neobstacolate.
Un succesor modern al ekranoplanelor sovietice
În Uniunea Sovietică, aparatele de zbor care utilizau efectul de sol au fost o vreme larg răspândite. Acestea au servit drept taxiuri rapide de apă de-a lungul marilor râuri, dar au fost în cele din urmă înlocuite de elicoptere, care s-au dovedit mai versatile. Cele mai cunoscute erau ekranoplanele marine mari, echipate cu rachete antinavă și destinate distrugerii flotelor NATO.
Liberty Lifter se diferențiază însă semnificativ de modelele sovietice din clasa Lun, care semănau mai degrabă cu niște torpiloare cu aripi scurte. Proiectul DARPA se apropie mai mult de conceptul unui hidroavion mare, cu aripi largi și opt motoare turbopropulsoare montate deasupra acestora. Liberty Lifter este proiectat să aibă o rază de acțiune de 12.000 de kilometri, să poată naviga pe valuri de până la patru metri înălțime, să atingă viteze de 250 km/h și să transporte două vehicule amfibii de luptă ale forțelor marine sau șase containere standard. Pe lângă utilizarea efectului de sol, acest vehicul va putea zbura și „normal” la altitudini de până la 3.000 de metri, ceea ce îi va permite să traverseze și suprafețe de uscat, extinzându-și astfel aria de acțiune.
O soluție mai accesibilă decât avioanele tradiționale
Proiectul american pare să fie mai ușor de controlat decât vechile ekranoplane sovietice, care întâmpinau dificultăți în tranziția de la alunecare la plutire. În Rusia, conceptul de ekranoplan este reluat periodic, deși până acum nu a fost inițiată producția de serie. Aceste aparate, mai asemănătoare cu un hidroavion decât cu modelele vechi, ar putea găsi aplicații în transportul civil, servind ca feriboturi sau taxiuri de apă. Un ekranoplan mic, propulsat electric, ar putea atinge viteze relativ mari chiar și în zonele unde utilizarea elicopterelor private nu este permisă.
În schimb, Liberty Lifter este conceput pentru regiunea Pacificului și ar trebui să ofere Statelor Unite capacitatea de a deplasa rapid trupe și echipamente pe distanțe mari. Un avantaj al ekranoplanelor este că, spre deosebire de avioanele de transport, sunt dificil de detectat pe radar.
O moștenire a inovațiilor
În anii 1960, la sfârșitul carierei sale, renumitul constructor de avioane Dr. Alexander Lippisch a reimaginat ekranoplanele, dezvoltând un design cu aripi în formă de săgeată inversată, care permitea utilizarea efectului de sol la altitudini relativ mari. În acest design, efectul se manifesta încă la o înălțime de 50% din anvergura aripilor, comparativ cu doar 10% la modelele sovietice. Astfel, se puteau construi ekranoplane mici, capabile să profite de acest efect chiar și pe mări agitate.
Lippisch, considerat „părintele” aripii delta, a fost unul dintre cei mai influenți constructori de avioane din secolul XX, contribuind la dezvoltarea unor avioane revoluționare precum Convair XF-92, Convair F-106 și bombardierul strategic supersonic Convair B-58.