Istoria se rescrie din Bosnia ? Miracolele din Bosnia, o necunoscută ce schimbă lumea

Povestea noastra incepe in aprilie 2005, cand Semir Osmanagic, un om de afaceri american, originar din Bosnia, ajunge la Visoko, un orasel aflat la 30 de kilometri distanta de Sarajevo. Dupa ce impreuna cu directorul muzeului local a vizitat dealul Visocica, si-a exprimat suspiciunea referitoare la originea naturala a dealului. Trebuie precizat ca in ultimii cinsprezece ani, Osmanagic si-a descoperit veleitati de arheolog si a cercetat piramidele din America, Asia si Africa. A cautat chiar si Atlantida. A scris cateva carti despre toate acestea, cea mai cunoscuta fiind “Istoria Alternativa a Lumii”.
Dupa primele cercetari arheologice si geologice efectuate sub conducerea lui, Osmanagic a lansat ipoteza grandioasa conform careia sub dealul Visocica s-ar afla o piramida in forma de trepte, cu o vechime de douasprezece mii de ani, mult mai veche si mai mare decat celebra piramida a lui Keops din Egipt. Se pare ca piramida din Bosnia are varful drept, pe care, sustine acelasi pasionat arheolog amator, s-a aflat candva un templu. Piramida ar fi fost construita din blocuri de piatra cu greutate cuprinsa intre 5-30 de tone.

“Valea Piramidelor din Bosnia”

Pentru ca in zona orasului Visoko se afla in total cinci dealuri, Osmanagic a tras concluzia ca acestea sunt, de fapt, cinci piramide, pe care le-a numit dupa cum urmeaza: Piramida Soarelui, Piramida Lunii, Piramida Dragonului, Templul Pamantului si Templul Dragostei. Toata aceasta vale a fost botezata Valea Piramidelor din Bosnia. Inca de acum douazeci si sapte de mii de ani, considera Osmanagic, acest spatiu a fost populat de preiliri, iar urmasii acestora reprezinta si astazi 50 la suta din populatia Bosniei, Croatiei si Sloveniei. De asemenea, el sustine ca vechile orase Assria, Varvaria, Daorsen si Medun, aflate pe tarmul Marii Adriatice, sunt mult mai vechi decat afirma arheologia oficiala. Dovezile nu lipsesc. Pe dealul Visocica, dar si in alte localitati din Bosnia, s-au gasit verigi din metal. Bazandu-se pe legendele ce pomenesc despre lanturile cu care au fost legate marile vapoare, Osmanagic a ajuns la concluzia ca dupa topirea unei mari cantitati de gheata, nivelul marii a crescut cu douasprezece mii de ani inainte, ajungand pana in Bosnia.

Pe langa piramide, Osmanagic se ocupa si cu cercetarea globurilor din piatra. Pana in prezent, in Bosnia au fost descoperite cateva zeci cu greutatea de cateva tone si un diametru de 1,2 metri. Globuri similare au fost gasite si in Mexic sau in Costa Rica. Deocamdata nu se stie ce vechime au si in ce scop au fost folosite, iar localnicii le pastreaza prin curtile lor, ca ornament. Geologii au lansat ipoteza ca aceste globuri s-ar fi format pe cale naturala, prin aglutinarea nisipului, in anumite conditii geoclimatice.

Dupa opinia lui Osmanagic, descoperirile facute in vremea din urma ar putea schimba complet importanta Bosniei in lumea arheologiei. Lumea va intelege in sfarsit ca, in zorii istoriei, a existat aici o civilizatie superioara. Mai mult chiar, Bosnia a fost un vechi “leagan de civilizatie”, care s-a propagat mai tarziu in batrana Europa.

Opinia arheologilor profesionisti

Dar ipotezele indraznete ale lui Osmanagic au fost respinse cu sange rece de Asociatia Arheologica Europeana (EAA), care afirma ca “in Bosnia nu se afla nici o piramida”. Presedintele asociatiei, arheologul britanic Anthony Harding, a declarat ca tipul de sapaturi realizate de Osmangic discrediteaza arheologia ca stiinta si ca toata povestea este absurda. Singura realitate arheologica de pe dealul Visocica sunt vestigiile romane si obiectele din cupru ramase de la iliri.

In schimb, ipoteza despre piramida cu vechime de douasprezece mii de ani este curata fantezie. Chiar si profesorii de la Facultatea de Mine si de Geologie din Tuzla sustin ca dealul Visocica are origine geologica naturala, bazandu-se pe faptul ca acesta contine sedimente clasice, iar forma sa ar fi rezultatul proceselor endodinamice din perioada postmiocenica. In plus, in Bosnia pot fi intalnite zeci de dealuri asemanatoare cu acesta. O parere similara are si asociatia geologica a Federatiei Bosnia si Hertegovina. Dar cazul Visoko nu este nici pe departe incheiat. Recent, Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO) a hotarat sa trimita o echipa de experti in Bosnia-Hertegovina pentru a studia “marea descoperire”.

Semir Osmanagic nu renunta la lupta si aduce dovezi in sprijinul propriei ipoteze. El afirma ca metoda echipei sale de cercetatori de la Fundatia Parcul Arheologic, infiintata si sponsorizata de el, este multidisciplinara, imbinand metodele clasice cu tehnologia cea mai moderna. In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca cele patru laturi ale Piramidei Soarelui sunt indreptate exact in directia celor patru puncte cardinale (nord, sud, est si vest), ceea ce reprezinta una dintre caracteristicile elementare ale piramidelor din intreaga lume. Piramida Soarelui ar avea o inaltime de 220 metri, in comparatie cu Piramida lui Keops, care are doar 150 de metri.

Fotografiile realizate din satelit indica prezenta a cinci dealuri in aceasta vale, toate cinci avand forme similare si fiind orientate spre nord, sud, vest si est. Trei dintre aceste cinci piramide au inaltime egala si sunt asezate in forma de triunghi echilateral. Conform imaginilor obtinute de la RADARSAT, sub pamant s-ar afla niste coridoare care pornesc de la Piramida Soarelui, formand in punctul de intalnire unghiuri de 90 de grade, ca in Egipt sau Mexic. De asemenea, au fost descoperite guri pentru ventilatia tunelelor. In plus, fotografiile din satelit arata ca toate cele cinci dealuri (piramide) nu au gradul de racire caracteristic dealurilor naturale.

Intre legenda si adevar

Povestea piramidelor din Visoko se bazeaza si pe multe credinte locale. Localnicii spun ca au descoperit, cand au facut fundatiile pentru case, placi din piatra, gauri si tunele. Copacii din zona au crengi numai pe varful trunchiurilor, pentru ca radacina nu poate sa creasca adanc, din cauza blocurilor de piatra care se afla sub pamantul dealului. Circula o veche legenda conform careia, in evul mediu, cand turcii au cucerit aceasta zona, navalitorii au fost avertizati de o batrana ca orasul Visoko e asezat pe o gigantica sfera secreta, ascunsa de doua invelisuri, care, daca e sparta de cineva, din interior se va revarsa o substanta otravita, care va distruge toata valea si ii va ucide pe locuitori. Turcii au fost speriati atat de tare de aceasta legenda, incat niciodata nu au locuit in orasul Visoko. Mai tarziu, in timpul primului razboi mondial, dupa primele atacuri de artilerie, s-a auzit de sub pamant un ecou caracteristic obiectelor lovite.

In arheologie, un centimetru de pamant reprezinta o durata cuprinsa intre 200-300 de ani. Faptul ca situl arheologic s-ar afla, dupa cum sustine Osmanagic, sub un strat de pamant de circa 40 de cm, dovedeste o vechime cuprinsa intre 8000-12000 de ani. Cercetatorii de la Institutul din Tuzla au observat ca blocurile de piatra din acest sit arheologic au densitate mai mare decat cea naturala.
Dealurile de la Visoko au fost vizitate si de catre geologul egiptean Aby Abdulah Baraca, care considera ca este vorba de un material natural prelucrat de catre om si ca, in plus, blocurile de piatra au fost sudate cu un amestec alb, folosit si la piramidele de la Gizeh. Mai mult chiar, la fel ca in Egipt, blocurile de piatra au fost slefuite cu alta piatra, devenind sub lumina soarelui vizibile de la distanta mare. Intr-unul dintre tunelele care se pare ca unea cele trei piramide, pe un bloc de piatra, au fost descoperite simboluri ale unui vechi alfabet. Semir Osmanagic estimeaza ca cercetarile sale se vor finaliza in jurul anului 2010. In urma restaurarii, se intentioneaza dezvoltarea turismului in zona.
Semir Osmanagic e de parere ca istoria ar trebui rescrisa. Pentru ideile lui extravagante, arheologul diletant a fost poreclit “Indiana Jones din Bosnia”, insa cert este ca a reusit sa obtina sprijinul autoritatilor statale. Dintre multele critici care i se aduc, Osmanagic, bosniacul american, accepta doar una singura. Recunoaste ca e visator, insa adauga: “Eu visez si transform in realitate un viitor mai bun pentru tara”. Se intelege, prin urmare, de ce foarte multi sunt de partea lui, de ce il respecta si-l accepta ca pe unul dintre ai lor.

Fenomenul Medjugorje

Sa ne amintim ca in iunie 1981, un alt fapt neobisnuit a atras atentia opiniei publice asupra Bosniei: miracolele de la Medjugorje, o localitate care se afla tot pe teritoriul ei. Sase copii au declarat atunci ca au avut viziuni ale sfintei Fecioare Maria, ca au primit mesajul pacii si ca au fost chemati la rugaciune si post. De asemenea, copiii au primit si mesaje secrete cu privire la evenimentele care urmau sa aiba loc, dar acestea nu au fost facute publice. Dupa aflarea acestei vesti, la Medjugorje au inceput sa vina pelerini din toata lumea, printre ei aflandu-se preoti si oameni de stiinta. Unii dintre ei au declarat ca s-au vindecat in mod miraculos.
Toata zona si evenimentele petrecute au facut, intre anii 1982 si 1987, obiectul unor serioase cercetari din partea Bisericii Catolice. A fost anuntat atunci, oficial, ca pelerinajul de la Medjugorje trebuie oprit, pentru ca mizeaza pe un fenomen supranatural si s-a cerut respectarea Sfintei Maria, urmandu-se dogmele Bisericii. Cu toate astea, azi, dupa douazeci si cinci de ani de la prima aparitie si dupa treizeci de mii de mesaje primite de catre copii, Medjugorje reprezinta o importanta destinatie religioasa. Cu toate ca recunoasterea oficiala a Vaticanului lipseste, la Medjugorje au venit in pelerinaj peste douazeci de milioane de oameni din toata lumea.

Balcani – centrul lumii

In anul 1984, o alta stire de senzatie a curentat intreaga lume. Robert Salinas Prais, autor de origine mexicana, sustinea, in cartea sa “Auditoriul Orb al lui Homer” ca faimoasa Troia nu s-ar afla in Asia Mica, ci ca ar fi situata in Bosnia, pe valea raului Neretva, care ar reprezenta raul antic Scamander. Asadar, Troia – considera autorul mexican – ar fi localitatea Gabela din Bosnia. Pe baza acestor declaratii si in urma altor cercetari, Robert Salinas Prais a ajuns la concluzia ca Balcanii reprezinta centrul lumii.