Orice inventie din istoria umanitatii a aparut cu intentia a imbunatati o activitate sau de a proteja omul. La fel s-a intamplat si cu masca de protectie.
Prima atestare a unei masti de protectie a fost consemnta de Pliniu cel Batran, care descria minerii Romei antice si spunea ca au fata acoperita de piei de animale, pentru a nu inhala toxicul oxid de plumb.
Mai taziu, Leonardo da Vinci consemna in scrierile sale ca se gandeste la un dispozitiv fabricat din panza subtire, care, inmuiat in apa, ar putea fi folosit de muncitorii din constructii si de marinarii care erau obligati sa inhaleze praful toxic al proiectilelor de tun.
In 1799, pe cand lucra ca inginer in minele din Prusia, Alexander von Humbolt a introdus un prototip de dispozitiv confectionat din cauciuc si material textil sub forma unui sac care punea pe cap, cu orificii in dreptul ochilor si un furtun care asigura dispersia dioxidului de carbon.
50 de ani mai tarziu, in 1848, Lewis Haslet a creat o masca de protectie cu aspect poros, din material textil si cu valve de compresie, pentru a asigura o respiratie corespunzatoare -inventie care s-a raspandit rapid in randul muncitorilor din fabricile americane.
In acelasi timp, in Europa, un chimist care studia proprietatile carbunelui, a realizat o masca de protectie impregranta cu carbune activ, menita sa-l protejeze de gazele si vaporii toxici emanati in timpul experimentelor din laboratorul sau.
Primul Razboi Mondial a fost prolific in ce priveste inventiile inovatiile medicale – au fost realizate primele transfuzii de sange, s-au secventializat grupele de sange, asa cum le cunoastem astazi, si au aparut primele masti de gaze omologate oficial in Europa.
In aprilie 1915, armata germana imprastia clor gazos impotriva trupelor franceze, dar Statele Unite aflasera deja de experimentele trupelor canadiene, care au descoperit ca amoniacul din urina neutralizeaza clorul, astfel incat purtau materiale textile imbibate in urina, care le permiteau sa respire.
Oficial, americanul Garett Morgan a fost desemnat inventatorul mastii de gaze moderne, care ulterior a fost utilizata prima oara pentru salvarea a peste 30 de muncitori blocati intr-un tunel subteran.
Britanicii au patentat si ei, pe baza cercetarilor anterioare, o masca de protectie cu carbune activ, care a fost apoi adaptata cu casca, valve si supape, pentru soldati trimisi in prima linie impotriva nemtilor.
Utilizarea mastii de gaze a devenit, dupa incheierea primei conflagratii mondiale, o parte obligatorie din echipamentul de lucru al minerilor, soldatilor, pompierilor, genistilor si altor lucratori din medii toxice. Desigur, fiecare masca era adaptata meseriilor, potrivit CSID.
Prima masca chirugicala fost folosita de chirugul francez Paul Berger, in timpul unei operatii din 1897.
Un an mai tarziu, Carl Flugge, un bacteriolog german care studia tuberculoza, a elaborat teoria raspandirii virusurilor si germenilor prin picaturile de saliva.
In 1905, teoria sputei invizibile (saliva imprastiata in timpul tusei) a devenit general acceptata, astfel ca personalul medical a inceput sa foloseasca masti chirurgicale, pentru a se proteja de bacilul tuberculozei si a impiedica raspandirea bolii.
Ca toate dispozitivele respiratorii, mastile de protectie au suportat imbunatatiri continue.
Multi poate traiesc cu impresia ca obligativitatea purtarii mastii de protectie este o premiera in istoria omenirii, cauzata de pandemia cu coronavirus.
Nimic mai fals. In urma cu mai bine de un secol, Statele Unite ale Americii treceau printr-o pandemie de gripa, care a facut ravagii -gripa spaniola.
Anii 1918 si 1919 au fost marcati de respectarea unor masuri similare cu cele de astazi.
La fel ca acum, mastile de protectie au devenit principalele arme in lupta impotriva virusului. Autoritatile medicale au cerut purtarea mastilor, pentru a ajuta la incetinirea raspandirii bolii.
Si atunci, ca si acum, unii s-au opus.
In 1918 si 1919, in timp ce barurile, saloanele, restaurantele, teatrele si scolile erau inchise si mii de americani mureau din cauza virusului, mastile de protectie si obligativitatea purtarii lor erau problema numarul unu a societatii, care a organizat proteste, petitii si adunari sfidatoare.
Primele infectii identificate au fost la o baza a armatei din Kansas, unde s-ar fi infectat 100 de soldati. In decurs de o saptamana, numarul de cazuri de gripa a crescut de cinci ori, iar incet, incet boala ajunsese sa puna stapanire pe intreaga tara, ceea ce a determinat carantinarea unor orase.
Pana in toamna anului 1918, sapte orase – San Francisco, Seattle, Oakland, Sacramento, Denver, Indianapolis si Pasadena, California -au pus in aplicare legi obligatorii pentru protejarea fetei cu masca, povesteste pentru The New York Times dr. Howard Markel, cercetator al istoriei epidemiilor.
“Ordonanta mastii”, semnata de primarul James Rolph, pe 22 octombrie, a facut din San Francisco primul oras american care a impus acoperirea fetei, ca un act de lupta impotriva pandemiei de gripa, iar mastile trebuiau sa aiba grosimea de patru straturi.
Motivele care i-au nemultumit atunci pe cei care au opus rezistenta au fost aspectul, faptul ca sunt inconfortabile sau ca ingradesc libertatea -asta chiar si dupa ce gripa ucisese aproximativ 195.000 de americani in numai o luna (octombrie). Va suna cunoscut?
Dr. Markel spune insa ca cei care protestau impotriva purtatului mastii de protectie “erau mai degraba exceptia, decat regula”.
Jurnalista Alma Whitaker, scria la data de 22 octombrie 1918, in The Los Angeles Times, despre impactul mastilor de protectie asupra societatii si celebritatilor -“e atat de oribil sa nu fii recunoscut!”
“Restaurantele mari sunt cele mai amuzante locuri, cu toti ospatarii si mesenii mascati, acestia din urma ridicand masca la fiecare gura de mancare”, scria ea.
Pandemia de gripa spaniola a ucis cel putin 50 de milioane de oameni. Se crede ca au fost infectati aproape 500 de milioane de oameni, un sfert din populatia lumii la vremea aceea. De asemenea, a manifestat o rata a mortalitatii extrem de ridicata, de 5-10%.
Gripa spaniola a traversat lumea in 3 valuri, dintre care al doilea, din toamna anului 1918, a fost cel mai sever. Istoricii confirma ca virusul a facut ravagii in transeele Primului Razboi Mondial, omorand soldati pe masura ce inainta. Cei care au supravietuit in transee au dus apoi virusul acasa, cand au mers in permisie.
| Sursa: | Ziare.com (partener goFM.ro din anul 2009) |
| Ediatre goNEWS | Amalia C. ENOIU |
