Cea de-a doua conflagratie mondiala a reprezentat, pentru toate tarile combatante, dincolo de infruntarile desfasurate pe uscat, in aer, pe apa sau sub apa, si prilejul unui spectaculos conflict „nevazut”.

Niciodata pana atunci nu s-au mai depus atatea eforturi pe frontul din umbra al spionajului si practic puterile aflate in razboi au beneficiat de cele mai luminate minti ale lor, in incercarea de a se situa cu un pas inaintea adversarului, cautand sa afle cele mai noi planuri, tehnici si metode de lupta ale acestuia. Nu de putine ori, Aliatii si fortele Axei au mizat pe cartea inselatoriei, a inducerii deliberate in eroare a inamicului, recurgand la initiative cel putin bizare. Pe aceasta linie s-a inscris si una dintre cele mai socante actiuni desfasurate vreodata – asa-numita „operatiune Mincemeat” („umplutura de carne”).

O descoperire senzationala

 In dimineata zilei de 30 aprilie 1943, un pescar spaniol ce tocmai se pregatea sa iasa in larg cu barca descoperea ingrozit, pe malul marii, cadavrul unui barbat, invesmantat in uniforma curierilor de marina britanici. De incheietura mainii drepte a acestuia era legata cu catuse o valijoara blindata, continand, dupa cum avea sa se dovedeasca ulterior, schitele unui plan de invazie aliata a Greciei si Sardiniei. Pescarul, de buna credinta, a alertat autoritatile si in aceeasi zi, vestea incredibilei descoperiri ajungea la Franco. Dictatorul spaniol, desi se mentinuse neutru in conflictul dintre Hitler si Aliati, nu putea uita ce datora Legiunii Condor (formatiune aviatica de elita a Luftwaffe, care contribuise din plin la victoria falangelor franchiste in razboiul civil spaniol), asa ca a instiintat imediat Berlinul. Convinsi ca hazardul tocmai le pusese in mana un atu pretios, germanii s-au grabit sa fortifice coastele grecesti si Sardinia, lasand Sicilia aproape fara aparare. Era exact ceea ce Aliatii intentionasera.

Mortii nu divulga secrete

 Astfel, „maiorul Martin”, sau „omul care nu a existat niciodata”, a fost, fara voia sa, pion principal al uneia dintre cele mai mari farse din istorie. Aliatii planuiau de multa vreme invadarea Siciliei (nicidecum a Greciei sau Sardiniei), desi relieful muntos, dificil, al insulei o facea foarte usor de aparat. Dar poate tocmai acesta a fost motivul pentru care germanii s-au lasat „pacaliti” cu atata seninatate. Cel ce a venit cu ideea diversiunii a fost unul dintre comandantii serviciilor secrete britanice, Sir Archibald Cholmondley, care a sugerat ca planurile unei false invazii sa fie puse asupra unui cadavru, facut sa ajunga apoi „cu totul intamplator” in mainile inamicului. Caci, credea vicleanul Cholmondley exista riscul ca un spion „in viata”, care ar fi fost insarcinat cu misiunea respectiva, sa fie de fapt agent dublu, sau, supus torturilor, sa dea in vileag adevarul. De altfel, multa vreme, in faza initiala a operatiunii, singurul care a cunoscut detaliile misiunii a fost locotenent-comandorul Ewen Montagu, din spionajul Marinei britanice. Acesta a venit cu ideea ca „Martin” sa para ca s-a inecat, probabil dupa ce avionul sau se prabusise, in largul coastelor spaniole. Faptul necesita insa gasirea unui cadavru ai carui plamani sa fie deja plini cu lichid, in asa fel incat medicii germani, care desigur ca l-ar fi supus unei analize amanuntite, sa creada ca era vorba de o moarte survenita prin inec. S-a gasit in cele din urma un barbat de 34 de ani, mort de pneumonie si, desi cadavrul era intr-o stare accentuata de degradare, efectele apei sarate ar fi putut masca aceasta stare.

Hitler musca momeala

 Secretarele din MI 6 s-au intrecut in a scrie ravase de dragoste catre „Martin”, iar una dintre ele a oferit chiar o fotografie reprezentand-o in costum de baie – pentru a da de inteles ca este vorba despre iubita falsului aviator. De asemenea, in buzunarele costumului sau au mai fost puse scrisori ca din partea tatalui, bilete de teatru, cateva note de plata, chibrituri, un bilet de permisie. Toate au fost tinute de Cholmondley in buzunar timp de mai multe saptamani, pentru a le mai sifona, dandu-le o nota de autenticitate in plus. Cand toate pregatirile au luat sfarsit, cadavrul a fost pus intr-un container cu gheata si transportat de catre submarinul HMS Seraph, care l-a aruncat in mare, in dreptul portului spaniol Huelva. Mascarada nu s-a oprit insa aici. Dupa gasirea cadavrului, britanicii au somat guvernul spaniol sa returneze documentele aflate in posesia lui, ceea ce Franco a acceptat, pretinzand ca nu fusesera desfacute.

O analiza atenta, facuta cu ajutorul microscopului, a dovedit insa ca Abwehrul, spionajul german, le cercetase deja, semn ca nemtii picasera in plasa… „Maiorul Martin” a fost inhumat cu onoruri militare, la Huelva, iar logodnica neconsolata a trimis flori, sa-i impodobeasca mormantul. Pe 4 iunie, ziarul „The Times” includea numele falsului militar pe lista oficiala a victimelor de razboi. Pe 12 mai, Hitler trimitea intariri serioase in Grecia si Sardinia (inclusiv doua divizii de blindate din Rusia, chiar inaintea marii batalii de la Kursk!), spre a se pune la adapost in fata „planuitei” invazii, motiv pentru care, bucuros, Montagu i-a telegrafiat lui Churchill: „Germanii au inghitit toata umplutura de carne”.

Si totusi, cine a fost „maiorul Martin” ?

 Pe 9 iulie 1943, Aliatii au actionat. Dar nu in Sardinia, nici in Grecia, ci in sudul Siciliei, slab aparate. Trupele italiene au cedat aproape imediat, iar nemtii, condusi de maresalul Kesselring au fost nevoiti sa se retraga spre Messina. Totusi, Hitler inca mai credea ca adevaratul atac aliat se va da in Grecia si de aceea, cu toate apelurile disperate ale lui Kesselring de a primi intariri, dictatorul nazist nu i-a trimis nici macar un soldat in plus! Dimpotriva, l-a trimis pe maresalul Rommel sa contracareze invadarea… Sardiniei! Asa se face ca, pe 17 august, Sicilia era pe deplin cucerita de catre armatele lui Patton si Mongomery, gratie unui om care murise chiar inainte ca misiunea vietii lui sa inceapa…

 Multa vreme, asupra adevaratei identitati a „maiorului Martin” a planat misterul. Nu se stia decat ca a fost un barbat decedat de pneumonie, in iarna lui 1943. Potrivit anumitor rapoarte, a fost dorinta familiei sale, care a acceptat ingrata misiune, ca barbatului sa nu i se dezvaluie numele. Ulterior, istoricul britanic Roger Morgan a anuntat identificarea misteriosului „aviator”. Potrivit lui, acesta era un vagabond de origine galeza, alcoolic, pe nume Glyndwr Michael, care fie se sinucisese inghitind otrava de sobolani, fie murise accidental, dormind intr-un hambar suprasaturat cu vaporii otraviti. Intr-adevar, cianura, componenta de baza a otravurilor pentru sobolani in acea perioada, poate declansa congestii pulmonare, sau pneumonii chimice. Apoi, ofiterii britanici care i-au construit identitatea lui „Martin” au ales ca loc de nastere al acestuia orasul Cardiff, din Tara Galilor si i-au trimis cadavrul sa lupte impotriva lui Hitler…