Ion Cristoiu: Stelian Popescu, Patronul Trustului de presă, Universul, nu era Mogul, ci Tătuc

Serbare. Miercuri, 29 decembrie 1937, Universul publică pe pagina 16 relatarea Serbarea Pomului de Crăciun la ziarul „Universul’’

Sub o fotografie surprinzînd mai mulți copii fericiți, apare acest text:

„În faţa lucrătorilor, familiilor şi copiilor lor, s’a serbat în ajunul Crăciunului, în sala de festivităţi a ziarului «Universul», pomul de Crăciun pe care acest ziar îl face anual pentru lucrătorii şi familiile lor.

Au luat parte d-nii: Stelian Popescu, Ion Lugoşianu, fost ministru, Jean Zaharof, Ştefan Brăiloiu, Victor Stelian Popescu, E. Sinu, ad-trul general al ziarului, toţi şefii de ateliere, de secţiuni şi de echipe, cum şi întregul personal.

Corul ateneului popular «Universul», a intonat «Imnul Regal», «Pe-al nostru steag» după care a apărut pe scenă «Moş Crăciun» dînd sfaturi copiilor. După cuvîntarea d-lui STELIAN POPESCU, directorul ziarului nostru, care a fost îndelung aplaudat de peste 1000 de lucrători şi lucrătoare cu copiii lor, s-a început împărţirea darurilor pomului de Crăciun. La urmă s’a cântat «Bună dimineaţa la Moş Ajun». «O ce veste minunată» şi «S’a născut Iisus».

A fost o serbare care a umplut inimile de bucurie și prin care s’au cimentat şi mai mult legăturile sufleteşti între toţi cei ce se străduesc pe ogorul muncii naţionale, la ziarul «Universul»”.

Am dat peste articol absolut întîmplător, căutînd în colecția Universului de la finele lui decembrie 1937 amănunte despre desemnarea lui Goga ca premier.

Îl OCR-izez și-l comentez mai întîi pentru volumul dedicat lui Stelian Popescu, una dintre multele mele opere condamnate să nu fie în veci trimise la tipar.

Pentru Diario rețin:

a. Stelian Popescu se voia un Tătuc al celor de la Universul. Era mult mai paternalist decît Pamfil Șeicaru. În postdecembrism nu-i găsesc un corespondent. Eu, de exemplu, n-am fost mogul și prin urmare n-am avut bani ca s-o fac pe Tătucul. Și dacă aș fi avut, nu m-aș fi grăbit să fiu Tătuc, deoarece am văzut în prestația asta o prea bună părere despre sine.

b. Universul avea 1000 de angajați în 1937.

c. Cei care lucrează la Universul sînt binecuvîntați a lucra pe ogorul muncii naționale, și nu pe ogorul presei.

*

Film. Am terminat Samson și Dalila, film din miniseria The Bible, dedicată ecranizării unor întîmplări din Vechiul Testament. Mi-am zis să văd Samson și Dalila, pentru că mă ocupasem de celebrul vers al lui Milton Orb prin Gaza, la moara cu sclavi, motto-ul romanului Orb prin Gaza de Aldous Huxley. Filmul mi-a fost de ajutor nu doar pentru lămurirea morii, practic o rîșniță uriașă, la care împingeau sclavii, dar și în general pentru înțelegerea cît de cît a contextului istoric. Din punct de vedere documentar, am înțeles că:

a. Filistinii erau superiori în civilizație israeliților lui Samson.

b. Israeliții erau cei care căutau scandal. Naomi, israelita care-l iubește în secret pe Samson (acesta se dădea în vînt după filistine), iese în calea unei grupe de călăreți filistini și îi provoacă înjurîndu-i din senin.

c. Forța israeliților era dată de credința în Dumnezeul unic, cel pe seama căruia pun alegerea evreilor drept popor ales.

d. Israleții sînt divizați, ajungînd să se trădeze reciproc.

e. Descrierea filistinilor e un bun prilej de a evidenția prăpastia tradițională dintre înțelepciunea Tatălui Rege și impulsivitatea Fiului, pe cale de a deveni moștenitor.

Din punct de vedere artistic filmul nu e rău. În orice caz, nu mai rău decît o peliculă de pe Netflix. Excepție făcînd niște cuvîntări din off despre Dumnezeul evreilor (descris ca neîndurător, crud chiar), pelicula atrage din punct de vedere artistic. Nici Samson, nici Dalila nu sînt caricaturizați ca personaje. Dalila, de exemplu, e surprinsă în complexitatea shakespeareană dată de conflictul dintre iubire și iubirea de arginți. De generalul Tariq inutil să mai precizez că e de o rară înțelepciune, în contrast cu fiul Regelui.

Se cultivă în ultimii ani genul zis fantasy. Filmele din seria The Bible pot fi înscrise în acest gen, deși producătorii nu și-au propus asta, din simplul motiv că la vremea respectivă nu apăruse The Game of Thrones.

*

2. Universul din 1 ianuarie 1938 relatează pe întreaga pagină 12 Instalarea noilor miniștri. Noii miniștri sînt miniștrii Guvernului Octavian Goga, desemnat de Rege premier printr-o manevră care i-a derutat pe toți analiștii. Printre cei instalați se numără și generalul de Divizie Ion Antonescu. Generalul ajunge ministru la propunerea lui Carol al II-lea și nu a premierului Goga. Ion Antonescu e independent, tehnocrat, am spune. A fost – cum scrie Stelian Popescu în editorialul său de pe pagina întîi a Universului din .. ianuarie 1938 – Ostracizatul. Semnificativ rămîne că în cadrul audiențelor pentru formarea Guvernului, Ion Antonescu e convocat la Rege, în după amiaza lui 27 decembrie 1937. De bunăvoința asta beneficiaseră doar Octavian Goga și A. C. Cuza, cei doi șefi de partid. Dintre toate cuvîntările reproduse de Universul, a lui Ion Antonescu rămîne un document istoric și sufletesc despre cel care va fi Mareșalul României între 1941-1944:

„Cuvîntarea d-lui general Antonescu, noul ministru

Din înalt Ordin mă găsesc astăzi în capul acestui departament.

Majestatea Sa Regele, Ţara, Armata şi Dumneavoastră vor constata din atitudinea, din actele şi din corectitudinea mea, dacă am meritat sau nu această înaltă încredere.

Linia dreaptă pe care m-am aşezat de la începutul carierei mele şi în lungul căreia am întîlnit atîtea piedici şi atîtea suferinţe nu m’a dus, nu mă putea duce în prăpastie.

Este un exemplu şi să fie un imbold.

Programul meu îl cunoaşteţi. Îl găsiţi la fiecare pagină a vieţii mele, în tot trecutul meu.

Metoda de aplicare a fost întotdeauna şi va fi, în primul rînd: Exemplul.

Reflectaţi zilnic la acest program şi urmaţi pas cu pas exemplul.

Ceasul fiind greu şi înaintat am încredere ca întotdeauna în Dumnezeu.

El şi mintea noastră să ne ajute.”

Să recunoaștem.

E o capodoperă de lapidaritate și siguranță.

Și era numit doar ministru!

Lumea prin care trec

„Ne întrebăm cum a fost posibilă, în diferite momente ale istoriei, fascinația exercitată de mari șarlatani. Ne întrebăm cum a fost posibilă, în diferite momente ale istoriei, stăpînirea popoarelor de către dictatori care le-au dus la dezastru. Răspunsul trebuie căutat în credulitatea maselor. Acestea nu s-au îndoit o clipă de făgăduielile deșănțate ale șarlatanilor și dictatorilor. Ele au crezut în cuvinte mari, în făgăduielile fără acoperire în realitate. Altfel spus, ele au crezut în ceea ce au văzut și au auzit. N-au plecat o clipă de la premisa că în spatele realității evidente, frumoase și promițătoare, se poate ascunde o altă realitate, urîtă și meschină. Cînd și-au dat seama, era prea tîrziu. Șarlatanii și dictatorii își desăvîrșiseră opera.” (Ion Cristoiu, De ce rîd românii, Expres Magazin, 13 ianuarie 1993)

The post Ion Cristoiu: Stelian Popescu, Patronul Trustului de presă, Universul, nu era Mogul, ci Tătuc appeared first on Aleph News.