Ion Cristoiu: „Nimic la noi nu dovedește că stăm pe un vulcan stins” (Adevărul, 18 noiembrie 1926)

• Adevărul din 18 noiembrie 1926 propune o inițiativă valabilă pentru perioada interbelică. Eu cred însă că e valabilă și pentru întreaga Istorie a României de la fanarioți încoace.
• „Ştirile rele de iznoavă încep a circula în străinătate, ştiri proaste despre noi. Acum a venit rîndul Italiei ca să se îngrijească de stările alarmante din România. Ce fel de stări alarmante s-o fi crezînd în Italia că pot să existe pe aci?
• “Deşi e adevărat că Siguranţa generală face tot ce-i stă prin putinţă ca să acrediteze asemenea absurdităţi, nimic la noi nu dovedeşte, dar absolut nimic, că stăm pe un vulcan. Nici măcar pe un vulcan stins”.

Hotel. Ajuns la Sinaia, mă gîndesc să pregătesc materialul pentru Jurnalul meu video de luni seara, dedicat atmosferei din 21 iulie 1914, zi în care se desfășoară Consiliul de Coroană pentru a decide poziția României față de Războiul Mondial deja în desfășurare.

Din Adevărul, 23 iulie 1914, apărut marți după amiază, am reținut reportajul lui Emil Fagure, trimis special la Sinaia. Am scris despre atmosfera surprinsă de reporter, unul dintre cei mai buni ai ziarului Adevărul. Acum trebuie să fac un reportaj video cu locurile și clădirile menționate în reportaj. Din primele rînduri, aflu că ziaristul s-a cazat la hotelul Caraiman. Hotelul, dezvăluit în prezent turiștilor de o tăbliță de pe aleea de sus a Parcului Central, e un hotel de trei stele. După ce-l filmez, întrebîndu-mă cum o arăta pe dinăuntru un hotel de trei stele, ajuns acasă caut în lucrarea lui Dan Manea, Sinaia, orașul Elitelor. Arhitectură și Istorie, București, 2016, amănunte despre Caraiman. Citez:

„În anul 1881, an în care România se proclama regat, iar Carol I este încoronat ca rege, Eforia dă în folosinţă în Sinaia cel de-al treilea hotel al ei, primul cu adevărat important al staţiunii, denumit Caraiman.

Acesta are toate camerele orientate spre parc, iar, în față, are un mare havuz cu o fîntînă arteziană. În pitorescul Caraiman, cu mese rezervate atîtor personalități simandicoase, Cristache Ciolac distra selecta asistenţă cu romanţe la modă, iar Papa Ungarth organiza în fiecare sîmbătă baluri pentru tineret, reginele serii fiind proclamate «fetele Kalinderu». În însemnările vremii, hotelul este amintit ca «stabiliment de prim ordin, cu 120 de camere mobilate elegant, în stil modern, lumină electrică, salon de lectură, fumoar, salon de conversaţii, terase, sere, bucătărie excelentă, păstrăvi proaspeţi în meniu, zilnic trăsură cu echipaj propriu pentru plimbări».

Realizat inițial în stil chalet franţuzesc, după planurile arhitectului Jean Pompilian, în perioada 1900-1901, hotelul, devenit neîncăpător, este complet renovat, extins cu un etaj și mansardă, iar aspectul exterior se modifică în stil clasic românesc prin adăugarea brîurilor, a arcadelor de cărămidă, a balcoanelor de lemn și a acoperișului de țiglă roșie, sub îndrumarea arhitectului Petre Antonescu, căpătînd forma și aspectul mult mai vesele de astăzi.”

*

Inițiativă. Adevărul din 18 noiembrie 1926 propune o inițiativă valabilă pentru perioada interbelică. Eu cred însă că e valabilă și pentru întreaga Istorie a României de la fanarioți încoace:

„Ştirile rele

De iznoavă încep a circula în străinătate ştiri proaste despre noi. Acum a venit rîndul Italiei ca să se îngrijească de stările alarmante din România. Ce fel de stări alarmante s-o fi crezînd în Italia că pot să existe pe aci? Primejdii de revoluţii? Deşi e adevărat că Siguranţa generală face tot ce-i stă prin putinţă ca să acrediteze asemenea absurdităţi, nimic la noi nu dovedeşte, dar absolut nimic, că stăm pe un vulcan. Nici măcar pe un vulcan stins.

Mocirla din care chestia paşapoartelor e antipenultima necurăţenie apărută, nu mai ştim a cîta la rînd, şi nu mai gravă ca altele, nu e de natură vulcanică. Sănătatea ţării e aşa de granitică încît de aceia răufăcătorii abuzează. Sîntem uriaşul plin de vlagă şi de bonomie care-şi poate permite toate vițiile, în fiecare zi lăsată de la D-zeu, fără grijă că s-ar îmbolnăvi sau slei. Dovadă că lucrul durează de la începutul epocii fanariote aproape fără întrerupere, şi nici gînd n-avem să ne scuturăm.

De-aceia cred că cea mai potrivită propagandă în străinătate ar fi o broşură în care să se înşire toate faptele ivite, toate ticăloşiile, jecmănelile, trădările, jafurile, actele de incapacitate, etc. săvîrșite în Principate, apoi în România mică, pe urmă în cea mare, de la 1700 încoace, cu arătări, prin litere grase între degete enorme, pe fiecare pagină, că nici o dată ceva sau cineva n-a reacționat în publicul nostru.

Vă asigur că asta va pune desăvîrşit şi pentru totdeauna capăt, pe tot globul, zvonurilor de primejdii în țară fiindcă s-au descoperit cutare şi cutare grozăvenii.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

The post Ion Cristoiu: „Nimic la noi nu dovedește că stăm pe un vulcan stins” (Adevărul, 18 noiembrie 1926) appeared first on Aleph News.