Ion Cristoiu: Lume proastă e peste tot, inclusiv în Vestul care ne complexează

Momente și evenimente comentate de mine. În Jurnalul național din 7 ianuarie 2003 am publicat acest comentariu la volumul lui Lucian Avramescu: „Ciorne”: Balcanizarea Vestului. Comentariu valabil și azi.

Sub un titlu de o modestie asumată, „Ciorne”, Lucian Avramescu și-a strîns în volum tabletele publicate în „România liberă” de-a lungul ultimilor patru ani. Textele trădează un scriitor de inspirație argheziană. Politicianismul febril e comparat cu eternitatea Naturii, care stă pe loc și urmărește agitațiile noastre mărunte cu o privire infinit superioară. Lucian Avramescu nu e ceea ce se cheamă un editorialist și, cu atît mai puțin, un analist politic, titlu deseori menit a ascunde datul cu părerea. De aceea, multe dintre tabletele sale abordează cu necruțare realitatea socială și morală a României postdecembriste. Poziția din care autorul percepe lumea prin care trece e cea a unui geometru, obsedat de liniile riguroase. Nu e de mirare, astfel, că sunt prilej de enervare slăbiciunile de fond ale realității cotidiene: lenea, mizeria, birocrația, miștocăreala, pitorescul ieftin.

Întîmplarea a făcut să fi citit cartea în timp ce mă aflam în sudul Franței, la Marsilia. Seara mai parcurgeam cîteva pagini și dimineața băteam cu piciorul străzile celui de-al doilea oraș din Hexagon. Nu știu de ce, dar nu de puține ori am avut impresia că Lucian Avramescu n-a scris despre realitățile de pe malurile Dîmboviței, ci despre cele de pe malurile Mediteranei. Aceasta pentru că au fost multe ocazii cînd năravurile denunțate de autor ca fiind tipic românești, mai precis balcanice, mi s-au părut tipic franțuzești, mai precis, tipic occidentale. Am întîlnit la Marsilia și, în general, de-a lungul întregii mele călătorii, multe momente de tăndăleală, pitoresc ieftin, mizerie, birocrație. Strada mult cîntată de toate ghidurile despre primul port al Franței se numește Canebiere. Prin importanța acesteia în economia marelui oraș, și prin folosirea ca loc de plimbare la orele serii, poate fi comparată cu faimoasa Calea Victoriei din Capitala noastră. Ei bine, pentru orice bucureștean familiar cu artera românească, Canebiere șochează prin mizerie, prin aiureală, prin nerespectarea normelor elementare de civilizație. Pe la 9 seara, strada e o veritabilă groapă de gunoi. Pe trotuare se întinde un bîlci al magazinelor de pe pătură, al cerșetorilor tînguitori, al adolescenților pe care simți nevoia să-i ocolești. În scuarul din fața unui mare magazin, cîțiva copii bat o minge de fotbal. Dacă nu ești atent, te poți trezi în orice clipă cu o bufnitură zdravănă în tîmplă.

Într-una dintre tabletele sale, Lucian Avramescu se arată scîrbit de o doamnă care-și lasă cîinele, scos la plimbare pe o străduță laterală, să-și facă nevoile. La Marsilia, ca și la Paris, am dat nu peste un patruped, ci peste nenumărați care foloseau trotuarele bulevardelor principale ca toalete canine. Gara Saint-Charles din Marsilia e declarată spațiu fumatului interzis. Se iluzionează cine crede că indicația legală beneficiază de respectul cuiva. Toată lumea în trecere prin gară fumează pe rupte. Am văzut o cetățeancă trăgînd din țigară sub anunțul cu interdicție, iar o jună și-a aprins-o chiar sub privirile îngăduitoare ale unuia dintre oamenii de ordine. Spre stupefacția mea, respectiva n-a fost sancționată, nici măcar admonestată. Am fost cu trenul pînă la Avignon. Vagoanele sunt împărțite în două: fumători și nefumători. Se fumează însă în tot vagonul. Și, pentru că la nefumători nu sunt scrumiere, țigările se aruncă pe jos. La întoarcere, în vagonul în care ședeam cuminți, ca orice brav cetățean al unei țări care nu a intrat în Uniunea Europeană, au dat năvală cîțiva adolescenți care, după ce și-au aprins țigările, și-au pus bascheții murdari pe canapelele din față. Controloarea, în trecere pe acolo, s-a mulțumit cu o observație blîndă, părintească.

Am întîlnit în această călătorie numeroase situații care m-ar fi făcut să iau condeiul și să scriu rînduri tăioase despre balcanismul occidental. Cursa Alitalia Roma – București a plecat cu o întîrziere de o oră și ceva. Motivul: îmbarcarea a început cu întîrziere, și avionul și-a pierdut culoarul de zbor. Italia, ca și Franța, e membră NATO și a Uniunii Europene. România e doar în faza procedurilor de admitere în Alianță și în cea de îndeplinire a condițiilor de începere a negocierilor pentru aderare în Comunitatea Occidentală. Desigur, mizeria, brambureala, pitorescul ieftin nu au în Occident proporțiile celor din România. Dacă ne gîndim însă că în Franța și Italia capitalismul are o tradiție mult mai mare ca în țara noastră, cred că, din anumite puncte de vedere, există suficiente motive să vorbim și de balcanizarea Vestului.

Nu polemizez cu excelentele tablete ale lui Lucian Avramescu. Scrise cu talent, ele mi-au reamintit, la Marsilia fiind, că și pe mine mă enervează, cînd sunt la București, năravurile proaste. Și mai ales că sunt tentat să pun multe dintre realitățile iritante pe seama unor trăsături eterne, definitorii ale poporului român, născute din localizarea în Balcani. Nu numai din ultima călătorie, dar și din altele, mi-am dat seama că lume proastă e peste tot, inclusiv în Vestul care ne complexează. E bine să denunțăm mizeria, brambureala, indisciplina, tăndăleala de la noi. S-o facem însă cu luciditate. Să nu le punem pe seama unei inferiorități față de alte popoare. Să le considerăm slăbiciuni ce pot fi îndreptate, dacă nu lichidate, măcar micșorate. Nu vom reuși să impunem bunul-simț, ordinea, curățenia, munca, disciplina cîtă vreme le vom considera imposibil de atins de către români. O societate mai apropiată de idealurile noastre de civilizație depinde mai întîi de înfrîngerea oricărui complex față de Vest. Și a celui de superioritate, dar și a celui de inferioritate.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

The post Ion Cristoiu: Lume proastă e peste tot, inclusiv în Vestul care ne complexează appeared first on Aleph News.