Ion Cristoiu: De ce sînt Istoriile lumii musulmane atît de active

Islam. Am primit de la Amazon.fr, după o întreagă aventură (un anunț prin care mi se spunea să iau cartea de la La Poste, înțelegîndu-se prin asta poșta pariziană, mă îndemna să merg tocmai în capitala Franței pentru un colet de vreo 25 de euro, cînd în realitate el se găsea la Poșta română, oficiul de pe Calea Victoriei), L’Histoire du Monde Musulman de Amîn Al-Qadâ, apărută la Ennour în 2017. Cartea – traducere din arabă – ține de ceea ce am putea numi Istoriografia activă. Autorul e un musulman convins. De pe aceste poziții, el scrie o istorie a lumii musulmane, cu accent pe califate, pentru a reda musulmanilor din toată lumea încrederea în ei prin reamintirea trecutului glorios:

„Lumea musulmană, așa cum o știm astăzi, a fost în principal modelată de cei patru califi bine ghidați. Lucrarea umayyazilor, a abbasidilor și a altora de după ei este o continuare a ceea ce companionii Profetului Mohamed au întreprins: Propagarea mesajului divin. Astfel, lumea musulmană a crescut și multe popoare au îmbrățișat Islamul. În plus, a apărut o civilizație islamică remarcabilă și strălucitoare. Din acest moment și din faptele sale, unii dintre noi își trag o mîndrie imensă; alții, pe de altă parte, îi acuză pe predecesorii noștri de declin și imperfecțiune. Dușmanii musulmanilor au înțeles repede rolul pe care istoria îl poate juca în atitudinea musulmanilor: În funcție de modul în care a fost prezentată, a fost posibil să se trezească în musulmani un atașament față de istoria lor sau, dimpotrivă, respingerea ei. Ca urmare, ei au ales să prezinte doar acele elemente ale istoriei musulmane care au servit cel mai bine intereselor lor și care au reflectat cel mai bine viziunea lor. Prin urmare, este necesar să se propună un studiu imparțial al istoriei musulmane. ”

Lesne de ghicit că autorul face aluzie la Occidentali, cei care folosesc istoria altor popoare pentru a le putea stăpîni mai bine. Am dat peste multe astfel de lucrări active pînă la agresivitate în căutarea mea de lecturi despre lumea musulmană. Curios rămîne faptul că în cazul Creștinismului nu se întîmplă așa ceva. Cele mai multe cărți sînt instrumente de disoluție a credinței în Dumnezeu.

*

Notă. Se discută mult în ultimul timp despre campaniile duse de presa noastră pro sau contra unui politician, a unei formațiuni sau a unei instituții, dacă nu chiar pro sau contra unei persoane pur și simplu.

Campaniile, mai ales cele de demolare, sunt justificate prin ceea ce se numește presă angajată, presă luptătoare.

Ca jurnalist cu experiența comunismului, marcată de vîrîrea pe gît a angajării în slujba a ceva, eu nu cred în presa angajată.

*

Amintire. Din trecutul meu de simplu gazetar: „În timp ce așteptam o întrevedere cu rectorul Universității clujene am asistat la o scenă demnă de Caragiale al zilelor noastre. La secretariat cîteva persoane încercau să rezolve favorabil niște probleme pe care regulamentul le rezolvă nefavorabil. Domnul X sau Y știa că din punctul de vedere al regulamentului nu se poate și totuși sperau într-un alt se poate. De data aceasta nu rostit deschis, cu tăria unui sprijin pe care ți-l dă legalitatea, ci aproape șoptit, insinuat pe ocolite și cu ochiul făcut a semn complice. Unic fiind, prin repetare, faptul dezvăluie o mentalitate: credința în păienjenișul de relații care acționează subteran și nestingherit, izbucnind uneori la suprafață într-o hotărîre care stîrnește nedumerire și zîmbete cu ascunzișuri. Cauți uneori explicația unei hotărîri luate de nu știu care facultate și cum nu o găsești în perimetrul lucrurilor cunoscute înțelegi că ea trebuie căutată în cuvintele prin care unii își justifică încălcarea principiilor: oameni sîntem; prin «om» fiecare înțelegînd o unitate alcătuită exclusiv din slăbiciunile lui. Astfel, apare pe piață și riscă să nu fie demascată ca monedă falsă o nouă valoare de schimb: cuvîntul telefonat. Cu o dublă semnificație a telefonului: poziția deținută în ierarhia socială și principiul nevinovăției lui Pillat din Pont. Și cuvînt lîngă cuvînt ia naștere un nou modern lanț al slăbiciunilor: relația. A intrat la facultate pentru că a avut relații, a trecut de la fără frecvență la zi pentru că a avut relații, a obținut reexaminare pentru că a avut relații etc.” (Ion Cristoiu, Un nou și modern lanț al slăbiciunilor: RELAȚIA, în Viața Studențească din 28 octombrie 1970)

The post Ion Cristoiu: De ce sînt Istoriile lumii musulmane atît de active appeared first on Aleph News.