Cu siguranta (si) noi, oamenii, suntem înzestrati cu ceea ce am putea numi un al saselea simt, dar mult mai evident apare acest lucru în cazul vietuitoarelor care nu vorbesc omeneste, dar uneori chiar se comporta similar noua. De exemplu, prietena noastra blanda si capricioasa – pisica. Un adevarat tezaur de calitati, între care si unele pe care le-am încadra în zona paranormalului!
Din nou acasa
În principiu, stim ca suntem dotati cu 5 simturi: vederea, auzul, mirosul, gustul si simtul tactil. La ceea ce numim al saselea simt raportam toate capacitatile mai degraba stranii pe care le poseda numeroase animale: un simt extraordinar al orientarii, telepatie, premonitie etc. În legatura cu pisica, primul fenomen neobisnuit care ne vine în minte este proverbiala întoarcere la stapan, chiar si de la mii de kilometri departare. Iata fapte concrete!
În aprilie 1977, o pisica pe nume Pompon a reaparut acasa la stapanii sai, dupa ce disparuse de mai bine de 2 ani. În 1978, Minouche a scapat din masina stapanilor, în timpul unei calatorii. Abia dupa 11 luni a revenit acasa, la peste 400 de kilometri distanta. Era foarte slabita si avea gherutele tocite. Despre o alta pisica s-a scris ca a parcurs circa 2.400 de kilometri ca sa-si regaseasca stapanii, care o pierdusera în timpul unui concediu, pe cand campau departe de casa. Se afla într-o stare avansata de slabiciune si se simtea foarte rau, dar a început sa toarca imediat ce si-a auzit numele rostit de stapanul sau.
Explicatii pentru asemenea cazuri desigur, s-au cautat, dar certitudini înca nu pot exista. Cel mai plauzibil ar fi ca pisica respectiva, pierduta de stapani, vrea sa-i regaseasca atat datorita atasamentului special, cat si instinctului stimulat de foame. Atunci, probabil ceva necunoscut noua îi indica directia aproximativa de urmat, iar felina utilizeaza automat metoda încercarii si a greselii, avansand cu ajutorul simturilor cunoscute. Cauta un anume zgomot, un miros familiar, facand astfel ca memoria asociativa sa se joace cumva. Astfel, din reper în indiciu, într-un final ajunge la capat. Asta în cazul distantelor mici. Cat despre revenirea de la sute ori mii de kilometri, aici chiar nimeni nu se aventureaza sa emita teorii, mai ales daca este vorba despre locuri în care nu s-a mai aflat niciodata!
Se sustine totusi ca pisica ar poseda un gen de busola biologica: particule de fier prezente în mod natural în tesuturile animalului, care reactioneaza la atractia magnetica terestra, ceea ce îi permite sa se orienteze. Un lucru este cert: pisica împinsa irezistibil de dragostea pentru stapanul sau pierdut nu va ezita sa înfrunte orice pericol pentru a-l regasi.
Astazi o sa ninga!…
O veche credinta ascunde de fapt un adevar: pisica este realmente dotata pentru a prevedea diverse fenomene naturale. Toarce, îsi freaca boticul si îsi micsoreaza ochii – e semn de vreme buna. Daca devine nervoasa, înseamna ca se apropie o ploaie, furtuna, sau macar o intensificare a vantului. Cand îsi face toaleta trecandu-si labuta peste urechi si stranuta, anunta ca ploaia sau furtuna se afla aproape. Daca se apropie de soba, e semn de vreme rea si, mai mult, cand sta cu spatele spre soba ne avertizeaza ca va ninge.
Înainte ca vantul sa devina furios, si pisica devine nervoasa, blana i se încarca cu electricitate, mai ales daca alearga, deoarece devine excitata de micile descarcari electrice produse cand atinge un obiect. De asemenea, începe sa scarmene de zor tesaturile si chiar se catara pe perdele. În plus – atentie la felina! – în timp ce zgarie podeaua ea „fixeaza” directia vantului.
Nu în ultimul rand e cazul sa amintim ca au existat pisici care au detectat cu anticipatie anumite catastrofe naturale precum ciclonul, furtuna, cutremurul de pamant sau eruptia vulcanica. Unii oameni de stiinta presupun existenta unui mecanism biologic prin care pisica depisteaza o activitate seismica „discreta” ce precede un cutremur propriu-zis sau sesizeaza electricitatea statica dezvoltata în momentele respective; sau pe amandoua.
În pragul lumii de „dincolo”
O pisica a fost gasita moarta dupa ce a solicitat cu insistenta (dar nu a primit) mangaierile stapanului sau. Pisica poate simti apropierea mortii unei fiinte umane. În anumite spitale în care se afla si pisici, acestea merg la paturile pacientilor muribunzi. Negresit, bolnavii respectivi vor muri, probabil, a doua zi. Pe de alta parte, daca, sa zicem, stapanul batran este foarte bolnav, pisica va ramane în preajma lui atata timp cat va fi nevoie ca starea omului sa se amelioreze. Iar exemplele nu lipsesc.
Devotamentul ramane un lucru extraordinar, iar uneori realitatea sfideaza orice limita a ratiunii umane. Ne referim aici la cazul celebru al pisicii Poucette, care si-a salvat stapanii într-un mod incredibil. Acestia erau detinuti într-un lagar japonez, înfometati în ultimul hal, dar pisica efectiv i-a hranit aducandu-le zilnic mici animale vanate de ea! Mult mai aproape de zilele noastre, în anul 1995, un pompier din New York a salvat din foc o pisica botezata Scarlett. Avusese loc un incendiu, iar aceasta intrase ea însasi în cladirea aflata în flacari, recuperandu-si puii, unul cate unul. A avut capul si abdomenul cu arsuri de gradul trei, iar mass-media a lansat o campanie pentru strangere de fonduri în vederea salvarii ei. Actiunea a reusit, chiar daca eroina cu blana a ramas cu sechele majore.
Povestea unei alte pisici din Statele Unite este la fel de tulburatoare. Înca de la nasterea bebelusului familiei, o fetita, pisica s-a „erijat” în îngerul ei pazitor, în fiecare noapte veghind neodihnita langa patutul copilului. Într-o noapte, devotamentul sau a determinat salvarea de la moarte a fetitei, care a fost cuprinsa subit de convulsii. Cum parintii dormeau, pisica i-a alertat imediat, astfel ca au reusit sa ajunga la timp cu copilul la spital. Un final fericit, care nu e chiar final: desi fetita are 5 ani, prietena sa cu blana îi vegheaza si acum somnul.
