Gheorghe Lazăr, o figură de referință în istoria educației și culturii românești, s-a născut la 5 iunie 1779 (sau, conform altor surse, la 9 ianuarie 1782) în Avrig, județul Sibiu. Fiind al șaselea copil al unei familii de țărani, Gheorghe Lazăr a trăit o viață dedicată învățământului și dezvoltării culturii românești.
Încă de la o vârstă fragedă, Lazăr a fost remarcat pentru aptitudinile sale de către baronul Samuel von Brukenthal, care a susținut și încurajat procesul său de învățare. Deși a început școala târziu, între anii 1791 și 1798 a fost elev la “școala normalicească” din satul său natal.
În toamna anului 1798, la îndemnul învățătorului său, Ioan Barac, Lazăr s-a înscris în prima clasă a ciclului de gramatică al Liceului academic din Cluj (Școala Piaristă), unde a excelat la toate materiile. Ulterior, a urmat facultatea, absolvind studii juridice și filosofice în 1806.
Interesant este faptul că, în 1805, Nicolae Huțovici, președintele consistoriului românilor neuniți din Transilvania, l-a recomandat pe Gheorghe Lazăr pentru o bursă de studii teologice la Universitatea de la Viena, cu scopul ocupării postului de episcop al neuniților din Transilvania.
Lazăr și-a început studiile la Viena în 1807, lucrând și ca topograf pentru Napoleon I. După absolvirea studiilor în 1811, s-a întors la Sibiu, unde a fost hirotonisit arhidiacon și a lucrat la Școala teologică ortodoxă.
Gheorghe Lazăr a tradus în limba română numeroase lucrări pedagogice și a scris un manual de pedagogie. Cu toate acestea, a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga, care a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicând tipărirea manualelor în limba română.
În 1815, guvernatorul Transilvaniei l-a destituit din funcție și l-a pus sub supravegherea autorităților polițienești. Ca urmare, în 1816, Gheorghe Lazăr s-a stabilit la București, unde și-a câștigat existența ca profesor particular și inginer topograf.
În București, Lazăr a continuat să promoveze învățământul în limba română. El a susținut ideea înființării unei școli românești de înalt nivel științific și a contribuit la dezvoltarea limbii române în domeniul tehnic și științific. În 1818, a obținut aprobarea pentru înființarea primei școli românești din București, care și-a început activitatea în martie 1818.
Gheorghe Lazăr a avut un impact semnificativ asupra culturii românești și a fost un pionier al învățământului în limba română. El a scris manuale, a predat în limba română și a deschis noi orizonturi pentru români într-o perioadă în care învățământul se desfășura în limba greacă.
Lazăr a fost, de asemenea, implicat în Revoluția din 1821, ajutând la fortificarea taberei de la Cotroceni și contribuind la învățarea pandurilor să mânuiască armele. Activitatea sa în domeniul ingineriei cadastrale și topografice este documentată prin numeroase lucrări.
Gheorghe Lazăr s-a stins din viață la 17 septembrie 1823, la vârsta de doar 44 de ani, dar moștenirea sa culturală și educațională a rămas vie și inspiratoare. El a fost un promotor al limbii și culturii române și este omagiat prin statui și instituții de învățământ care îi poartă numele, continuând să fie un simbol al învățământului românesc.
Data sa de naștere, 5 iunie, a fost desemnată Ziua Învățătorului, marcând contribuția sa la educația și cultura românească.
