Se știe că găurile negre se ciocnesc și se contopesc în evenimente de fuziune extrem de violente, însă o nouă cercetare sugerează că aceste corpuri cerești masive se pot și fragmenta în obiecte mai mici, asemenea unei perechi de pantaloni care se despică pe mijloc, potrivit Live Science
Într-un studiu publicat pe 22 octombrie în revista Physical Review D, cercetătorii au utilizat mai multe metode de modelare matematică pentru a propune o topologie a găurilor negre „în formă de pereche de pantaloni”. Ipoteza sugerează că, în condiții extrem de specifice, aceste corpuri întunecate și masive s-ar putea fragmenta în numeroase găuri negre cu mase mai mici.
„Înțelegerea exactă a ceea ce este interzis, a ceea ce este doar improbabil și a ceea ce devine posibil odată cu relaxarea anumitor ipoteze reprezintă obiectivul central al acestei lucrări”, au scris cercetătorii în studiu.
Fragmentarea găurilor negre ar putea contribui la elucidarea altor mistere cosmice. De exemplu, aceasta ar putea explica existența unor găuri negre cu mase prea mici pentru a se forma prin procese astrofizice convenționale. Aceste ipotetice „fragmente” de găuri negre ar fi atât de mici, încât astronomii le-ar putea observa evaporându-se chiar sub ochii lor, în intervalele de timp specifice observațiilor astronomice.
Poartă găurile negre pantaloni?
În noul studiu, cercetătorii au analizat dacă orizonturile evenimentelor găurilor negre – limitele dincolo de care nimic, nici măcar lumina, nu mai poate scăpa – s-ar putea despica în diferite condiții cosmologice. Printre situațiile analizate s-au numărat relativitatea generală clasică, în patru dimensiuni (descrierea lui Einstein asupra Universului la scară largă, așa cum îl înțelegem în prezent), dar și cadre teoretice cosmologice mai puțin convenționale, precum spațiu-timpul cu mai multe dimensiuni și scenariile bazate pe teorii modificate ale gravitației.
Totuși, modelarea dinamicii găurilor negre, în special a procesului de divizare a unui orizont al evenimentelor, este o activitate complicată. Prin urmare, cercetătorii au simplificat procesul comparând secțiuni discrete ale spațiu-timpului, reducând practic fragmentarea la instantanee statice realizate înainte și după desprindere.
Cercetătorii au descoperit că, în Universul nostru clasic, este în mare parte imposibil ca găurile negre să se dividă, însă au identificat o portiță teoretică prin care acest lucru ar putea deveni posibil.
Primul obstacol este entropia, adică ansamblul configurațiilor posibile ale energiei unui sistem izolat, care nu poate scădea spontan, ci poate doar să rămână constantă sau să crească. Acest principiu a fost teoretizat de Stephen Hawking și demonstrat recent prin detectarea unor ondulații în spațiu-timp, numite unde gravitaționale, care sugerează că aria suprafeței unei găuri negre nu poate scădea.
Din aceste motive, fragmentarea unei găuri negre Schwarzschild statice – cel mai simplu tip de gaură neagră în cadrul relativității generale în patru dimensiuni – ar fi strict interzisă, deoarece ar încălca a doua lege a termodinamicii.
Al doilea obstacol este reprezentat de cinematică, respectiv mișcarea corpurilor în cadrul dinamicii orbitale, care exclude posibilitatea unei separări permanente, deoarece fragmentele rezultate din divizarea găurii negre s-ar recombina într-un singur corp extrem de rapid.
Există însă o portiță teoretică: o gaură neagră aflată într-o rotație foarte rapidă s-ar putea dezintegra literalmente din cauza propriei rotații.
„Acesta este motivul pentru care, în cadrul relativității generale în patru dimensiuni, o gaură neagră izolată, aflată în spațiul vid, s-ar putea diviza doar dacă se rotește foarte aproape de viteza maximă permisă de teorie, ceea ce numim o gaură neagră aproape extremală”, a declarat pentru Live Science, prin e-mail, Manuel Del Piano, coautor al studiului și fizician teoretician la Universitatea din Danemarca de Sud. „Pe scurt, ecuatorul orizontului evenimentelor este antrenat într-o rotație care se apropie de viteza luminii.”
Prin acest proces teoretic, cele două fragmente rezultate în urma divizării găurii negre ar putea fi îndepărtate unul de celălalt printr-un efect de praștie gravitațională, înainte de a avea timp să se recombine. Prin urmare, în condițiile convenționale ale spațiu-timpului, se pare că „găurile negre nu poartă pantaloni”.
Ulterior, cercetătorii au modelat matematic fragmentarea găurilor negre în versiuni ale spațiu-timpului care au mai mult de patru dimensiuni.
În modelele de spațiu-timp cu mai multe dimensiuni, viteza de rotație a unei găuri negre nu mai este limitată, deoarece gravitația slăbește pe măsură ce numărul dimensiunilor crește. Prin urmare, au explicat cercetătorii în studiu, orice astfel de găuri negre care se rotesc cu viteze extrem de mari s-ar putea fragmenta, cel puțin teoretic.
În modelul „corzii negre”, o gaură neagră care în mod normal ar avea o formă sferică ar deveni cilindrică sau asemănătoare unei corzi, întinzându-se de-a lungul dimensiunilor suplimentare. Ulterior, aceasta s-ar putea strangula și fragmenta în mai multe corpuri mai mici, asemenea unor „mărgele înșirate pe un fir”.
În plus, cercetătorii au calculat că fragmentarea găurilor negre ar putea fi favorizată din punctul de vedere al entropiei în modelele de spațiu-timp bazate pe teorii modificate ale gravitației, care schimbă modul în care interacționează forțele gravitaționale în mediile extrem de deformate din apropierea unei găuri negre.
„Fragmentele sunt însă extrem de mici: într-unul dintre scenariile noastre de referință, o gaură neagră cu masa de zece ori mai mare decât cea a Soarelui ar favoriza formarea unor fragmente […] cu o masă de câteva ori mai mare decât cea a Marii Piramide din Giza, comprimate într-o regiune mai mică decât un proton. Cu cât gaura neagră inițială este mai masivă, cu atât fragmentele sunt mai mici”, a explicat Del Piano.
Fragmentarea ar putea fi, de asemenea, mai probabilă dacă în jurul găurilor negre există un „orizont neregulat”, asemănător unei pături dense sau unui înveliș de materie exotică, care acționează ca o entitate cuantică gigantică și indivizibilă. Proprietățile de superfluid ale acestei materii ar putea genera vortexuri neobișnuite, care ar determina în cele din urmă fragmentarea unei găuri negre în mai multe corpuri mai mici.
Oamenii de știință ar putea observa o reducere a dimensiunii unei găuri negre, o fragmentare propriu-zisă sau doar o semnătură gravitațională indirectă, în funcție de numărul dimensiunilor și de intersectarea acestora cu „brană” observatorului, adică secțiunea dimensională în care acesta se află.
Taliile relativiste mai mici ar putea favoriza „purtarea pantalonilor”
Cercetătorii se așteaptă ca obiectele mai mici – precum ipoteticele găuri negre primordiale de dimensiuni foarte reduse, care s-ar fi putut forma la scurt timp după Big Bang – să aibă o probabilitate mai mare de fragmentare decât găurile negre astrofizice mult mai masive, precum cele din centrele galaxiilor.
„În general, ne așteptăm ca găurile negre mici, precum cele primordiale din Universul timpuriu, să fie cele mai predispuse la fragmentare”, a declarat Del Piano pentru Live Science.
Telescoapele care detectează raze gamma sau observatoarele de unde gravitaționale ar putea furniza într-o zi dovezi ale unui semnal asociat cu presupusa fragmentare a unei găuri negre de mici dimensiuni. Totuși, detaliile acestui fenomen, inclusiv posibilitatea ca el să aibă loc cu adevărat, rămân incerte.
„Există o precizare importantă: analiza noastră arată în ce condiții fragmentarea este permisă de entropie și de legile conservării, nu că aceasta se și produce efectiv”, a subliniat Del Piano. „Așa cum am explicat în studiu, un pahar spart are o entropie mai mare decât unul intact, însă paharele nu se sparg singure. Pentru a clarifica această problemă sunt necesare simulări dinamice complete, care reprezintă următorul pas firesc al cercetării.”
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.






