Este esențial să evaluăm cu sinceritate Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și să ne concentrăm serios asupra producției interne în România. Un aspect crucial ar fi politica industrială și ce anume producem și dorim să producem în țară. Fondurile europene sunt un resursă valoroasă, dar nu ar trebui să fim sub amenințarea pierderii lor, așa cum s-a sugerat recent de către ministrul de Finanțe.
Trebuie să ne întrebăm cum se elaborează bugetul și dacă suntem într-adevăr dependenți de acele 70 de miliarde de euro sau dacă există alternative. Trebuie să avem în vedere că, după 2027, trebuie să dezvoltăm un buget care să fie sustenabil, bazat pe producția internă și care să asigure cheltuielile publice. Trebuie să ne asigurăm că ceea ce producem ca țară este suficient pentru a susține economia, chiar dacă temporar ne împrumutăm pentru a ajunge acolo.
Această tranziție nu poate fi amânată până în decembrie, ca în modelul tradițional românesc. Trebuie să acționăm de acum în privința politicilor externe, comerciale și geopolitice pentru a atrage investiții și a asigura un viitor economic stabil. Stabilitatea este esențială, dar ea trebuie construită pe baza unui plan concret și credibil, nu doar bazată pe PNRR. Cetățenii trebuie să aibă încredere în guvernare, și asta se poate realiza printr-un plan bine pus la punct.
Referitor la imaginea României ca specialistă în proiecte începute și neîncheiate, putem spune că suntem specializați, poate, în zona de preludiu politic. Se așteaptă mult de la putere în primele 100 de zile, dar rar vedem această așteptare tradusă în acțiuni și rezultate concrete. Este nevoie de mai multă consecvență și viziune pe termen lung pentru a schimba această perspectivă asupra României.
