Educatia a fost o arta !

Educatia tinerilor greci din Antichitate, in special atenieni, presupunea eforturi intelectuale, performante muzicale si, nu in ultimul rând, sportive pentru a deveni cetateni exemplari si soldati de temut. Odata cu ivirea zorilor – suntem in secolul al V-lea d.Hr. – tinerii atenieni care studiau la didaskalion sau la gimnaziu se grabeau sa ajunga la timp in aceste scoli pentru a evita loviturile de baston si palmele rasunatoare ale invatatorilor care, cu un aer sobru, autoritar isi incepeau cursurile. Pentru a le urma si pentru a deveni un cetatean desavârsit, copilul trebuia mai intâi sa fie evaluat de parinte.

 Cei bolnaviciosi, cu tare fizice, nu aveau acces la educatie si la un moment dat erau abandonati de familie care nu accepta sa risipeasca bani pentru intretinerea unei progenituri fara viitor in societate. O atitudine dura dar nu de violenta specifica spartanilor care sacrificau copiii cu tare fizice, malformati, in urma deciziei Consiliului Batrânilor, fiind aruncati in gol dintr-un loc (Apothetes) situat pe Muntele Taygete.

 Parintii ii plasau in apropierea templelor, locuri de gratie, in zonele in care se depozitau gunoaiele orasului, frecventate de animale salbatice! sau deveneau sclavi. Cum se putea impaca aceasta decizie cu propovaduirea eticii, moralei, cu respectul pentru valorile familiale si sociale? O intrebare retorica, desigur.

 Cei apti erau crescuti de mama lor, de guvernante si de concubinele sotului. La vârsta de 4-5 ani incepeau exercitiile fizice, jocurile cu mingea care le inoculau spiritul de competitie. Aveau la dispozitie un arsenal diversificat de accesorii pentru sport si divertisment: mingi umplute cu nisip, gantere, frânghii, cercuri, sfârleze. La vârsta de 7 ani baietii luau drumul scolilor, in vreme ce fetele se ocupau de gospodarie, invatau sa coasa, sa toarca lâna, sa o impleteasca, sa teasa. Parintii cu dare de mâna isi inscriau copiii in scoli particulare,  destinate elitei. Cei care nu-si permiteau sa plateasca taxa aferenta, inscriau copiii la „cursurile colective” unde erau instruiti laolalta cu zeci de elevi.

 Invatau mai intâi sa citeasca si sa scrie (scrijeleasca) pe tablite din lemn dreptunghiulare pe care era asternut un strat subtire de ceara, pe rulouri din papirus, placi ceramice. Mai apoi, in paralel, invatau sa socoteasca si sa-si insuseasca bazele geometriei. Spre 11-12 ani, incepeau sa studieze opera poetilor incepând cu Homer, sa memoreze o parte din aceasta si, in unele cazuri, poeme intregi. Sa invete sa cânte la diverse instrumente, in special la lira, un instrument care nu lipsea din salile de banchet si care, deseori, trecea din mâna in mâna pentru ca fiecare invitat sa-si etaleze talentul si sa-i binedispuna pe cei din jur. In cadrul antrenamentelor sportive si mânuirii armelor trebuiau sa-si oteleasca muschii in salile de sport, sa alerge in aer liber ca un ogar. Paideia (educatia) avea ca obiectiv principal pregatirea tinerilor pentru a deveni cetateni exemplari care sa rezolve si sa promoveze valorile si normele sociale ale Cetatii, sa devina devotati familiei si traditiilor familiale, divinitatilor, ritualurilor religioase si soldati de temut.

 Dupa moartea lui Pericle, in anul 429 i.Hr., se produce o schimbare semnificativa in domeniul educatiei. Efervescenta intelectuala din Atena se va accentua odata cu afluxul de straini si cu ascensiunea sofistilor. Accentul in educatia din scoli va fi pus pe retorica politica, pe arta de a manipula multimea prin discursuri publice. In cadrul antrenamentelor sportive, care iau amploare, elevii beneficiaza de conditii speciale. Se construiesc arene cu piste de alergare, inconjurate de cladiri dotate cu vestiare, sali de gimnastica, cu sala de baie, de odihna.

 Sunt organizate curse de alergare, lupte corp la corp sau cu arme din lemn, competitii de box, de aruncare a sulitei, a discului etc. In 2-3 ani, tinerii elevi care incep antrenamentele la 12 ani, devin atleti cu un corp „sculptat”, viitori soldati bine antrenati, cu o conditie fizica formidabila si cu o vointa puternica de a invinge in razboaie. Iconografia Greciei antice care s-a conservat pâna in zilele noastre ofera numeroase imagini reprezentative in acest sens.