Un nou studiu sugerează că “creierul mamei” este influențat de schimbările hormonale care apar înainte de naștere, în contrast cu concepția obișnuită că această afecțiune este rezultatul purtării copilului.
Cercetătorii de la Institutul Francis Crick au efectuat un studiu pe șoareci pentru a investiga această teorie. Au constatat că șoarecii aflați în stadiile târzii ale sarcinii încep să manifeste comportamente parentale, chiar și atunci când nu sunt expuși la pui. Acest fenomen se datorează influenței hormonilor feminini, estrogen și progesteron, asupra neuronilor din zona preoptică medială (MPOA) a creierului, o regiune asociată cu parentalitatea.
Acești hormoni au avut un dublu efect: au redus activitatea de bază a neuronilor și i-au făcut mai excitați, în timp ce progesteronul a reconfigurat conexiunile neuronale.
Rezultatele studiului au pus în discuție credința anterioară că hormonii eliberați după naștere sunt cei care determină mamele să petreacă mai mult timp cu copiii lor. În schimb, cercetătorii au constatat că pregătirile pentru această schimbare majoră în viață încep mult mai devreme, înainte de naștere.
Acest proces de pregătire în creier nu se limitează la perioada de după naștere; unele modificări au persistat timp de cel puțin o lună după naștere, iar altele au fost permanente. Aceasta sugerează că sarcina poate duce la o reconfigurare pe termen lung a creierului femeii.
Echipa de cercetare crede că aceste constatări ar putea avea implicații în înțelegerea comportamentului parental uman și ar putea fi similare în cazul femeilor. Acest lucru ar putea influența comportamentul parental alături de influențe de mediu și sociale.
“Creierul mamei” sau “pregneziea,” cum mai este numită această afecțiune, este caracterizată de schimbări în memorie și cogniție și poate afecta atât femeile, cât și bărbații.
