Se spune că era o vreme când sașii din Siebenburgen (cele șapte cetăți care au dat numele german al Transilvaniei: Bistrița, Brașov, Cluj, Mediaș, Orăștie, Sibiu și Sighișoara), treceau Carpații pentru schimburi comerciale și ajungeau în zona Drăgășani de unde cumpărau vin oferind la schimb articole de meșteșugărie recunoscute în toată Europa. Oltenii din Drăgășani au găsit o modalitate să-i păcălească pe negustorii sași. Îi invitau în case, le ofereau de mâncare, îi serveau cu băutură până ce aceștia erau amețiți bine, iar când începeau negocierile, sașii nu mai reușeau să vândă la un preț bun marfa. Așa au făcut an de an până când și-au dat seama de istețimea oltenilor și au adus cu ei pe “cel care gustă”, “Das ist der Schmecken”. Acesta doar gusta băuturile! Era respectat iar nimeni nu-i ieșea din vorbă. A pus prețul produselor meșteșugărești și a vegheat ca vinul de calitate să fie urcat în căruțe! Astfel sașii, numai după ce au adus un”Schmecken”, au putut face comerț cinstit cu oltenii! Aceasta este originea cuvântului “şmecher”.
Cuvântul “șmecher” apare în DEX cu următoarea descriere:
SMÉCHER, -A, șmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ştie să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poţi păcăli; abil; isteţ, dezgheţat; siret, şarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat”. Sursă: DEX ’09 (2009)
În ziua de astăzi, cuvântul “șmecher” are cu totul alt înțeles. De obicei “cei șmecheri” sunt nepoliticoși, sfidează autoritățile, persoanele mai în vârstă, se cred superiori față de restul, au prezent și un viciu în viața lor; am observat că în etnia roma acest cuvânt este des întâlnit cu acest sens!
