La începutul acestui an, China a început să sape un puț de 10.000 de metri (32.808 de picioare) în pământ, cel mai adânc săpat vreodată în țară.
Echipa săpă în jos prin 10 straturi de rocă, sperând să ajungă la roci din perioada Cretacică, stratul cunoscut sub numele de Sistemul Cretacic, care datează de până la 145 de milioane de ani. Deși impresionant în sine, au existat speculații cu privire la scopul principal al forajului, deși răspunsul este destul de transparent.
Proiectul ar putea fi utilizat pentru identificarea resurselor minerale, precum și pentru evaluarea riscurilor de mediu, cum ar fi cutremurele și erupțiile vulcanice, conform Bloomberg.
Cu toate acestea, Quanyou Liu de la Universitatea Peking din China, care este familiarizat cu proiectul, a declarat pentru New Scientist că forajul ar putea ajunge și mai departe în trecut, până la perioada Cambriană, acum 541 până la 485 de milioane de ani. Aici, în Bazinul Tarim, s-ar putea găsi petrol. Conform lui Liu, scopul forajului este “de a descoperi dacă mai există apariții de petrol și gaze la adâncimi ultra-profunde”.
Acest lucru ar avea sens, având în vedere că proiectul este condus de Corporația Națională de Petrol a Chinei. Conform companiei, puțul va testa noi tehnologii de foraj, precum și ne va ajuta să învățăm mai mult despre structura internă a Pământului.
Deși adânc impresionant, puțul nu va fi cel mai adânc puț creat de om pe Pământ. Acest titlu aparține Găurii Superprofunde Kola, de pe Peninsula Kola din nord-vestul Rusiei. Proiectul, care s-a desfășurat din 24 mai 1970, până puțin după prăbușirea Uniunii Sovietice, a dus la ca ramura cea mai adâncă a puțului să ajungă la 11.034 de metri (36.201 de picioare) sub nivelul mării.
Echipa a descoperit că rocile aflate în adâncime sub suprafața Pământului erau mult mai umede decât se așteptau. Înainte ca puțul să o descopere, oamenii de știință credeau că apa nu va penetra atât de adânc în rocă. De asemenea, se așteptau să găsească un strat de bazalt sub granitul continentelor, deoarece asta găsiseră în crusta oceanică. În schimb, au descoperit că sub granitul igneous era granitul metamorfic. Deoarece crusta continentală era alcătuită din granit până în până jos, aceasta a fost o dovadă a teoriei despre tectonica plăcilor, o teorie care abia începuse să fie acceptată când au început să sape puțul.
Săparea în Pământ nu merge întotdeauna atât de ușor. O echipă americană din anii 1960 a ajuns la 183 de metri (600 de picioare) sub fundul mării, trecând prin 13 metri (43 de picioare) de bazalt în cel mai de sus strat al crustei oceanice înainte ca proiectul să fie anulat din cauza gestionării slabe și problemelor financiare. Cu toate aceste probleme, această sarcină este încă o provocare uriașă.
“Economia mondială devine mai complexă și din ce în ce mai vulnerabilă la amenințări sistematice”, a declarat Trevor Maynard, directorul pentru riscuri sistematice de la Cambridge Centre for Risk Studies.
Lloyd’s a făcut modele pentru pierderile economice globale cauzate de fenomenele met
eo extreme estimând impactul șocurilor asupra alimentelor și a apei asupra Produsului Intern Brut mondial pe o perioadă de cinci ani. Media ponderată a pierderilor în cele trei tipuri de scenarii pe care le-a modelat (major, sever și extrem) este de 5.000 de miliarde de dolari pe parcursul a cinci ani, variind între 3.000 de miliarde de dolari în scenariul cu cea mai redusă gravitate și până la 17.600 de miliarde de dolari în cel mai extrem scenariu.
Lloyd’s a făcut modele și pentru evenimentele meteo concentrate în anumite regiuni și a ajuns la concluzia că fenomenele meteo extreme concentrate în regiunea China ar duce la cele mai mari pierderi, de 4.600 de miliarde de dolari.
